Sunt eu
Sunt doar eu. Goală pe sub hainele astea neutre. În metrou, la fel cu oricare(poate mă trădează încă pantofii). Sunt doar eu alunecând ca un pește. Eliberată, năucă, neliniștită. Sunt
Ei îmi spuneau doar femeie
Îmbătrânesc și păstrez toate straturile Câteodată mă aud scoțând primul țipăt \"Felicitări doamnă, aveți o fetiță sănătoasă\" Oaaaa Oaaaa Undeva în adânc sunt mereu copilul tânjind după
Îmi plac (1)
apa curgându-mi pe spate, ionatanele în septembrie, abdomenul mișcându-se când respiri liniștit, vanilia, zâmbetul tău dimineața, vișinele în ciocolată, mirosul unei carți noi, gutui pe sobă,
Iubito
Iubito Te iau la plimbare prin iad mi-ai spus Și ți-am întins mâna dreaptă. Iubito Să nu-ți fie frică Te duc unde nimeni nu merge de bunăvoie mi-ai spus Și-am simțit în talpă fierbințeala
Rătăcește-mă
Rătăcește-mă în deșert. Din lacrimi vor rămâne doar urme uscate de sare Pielea-mi va suna stins în bătaia vântului Dar voi crede că toată dragostea lumii s-a adunat în gândul ăsta mic și
ninge în septembrie
Așteaptă-mă. Noaptea Poate fi iad Sau paradisul rămas pe întuneric. Mușcă din mine cu poftă. Desfă-mi carnea de pe coapse Brutal. Pulverizează-mă Și-o să cad ca o ninsoare peste orașul ăsta
Am zărit
Prin pânza rărită Am zărit adevăruri Pe care toți ințelepții M-au lăsat să le descopăr de una singură. Dincolo de cortină Mecanismele funcționează sacadat Roțile se întrepătrund Pistoanele
Fluide și catifea
Miere Curgând pe trupul tău Sau ploaie de vară. Picături prinse cu vârful limbii. Caise Între care te-afuzi Rotunjindu-ți palmele. Catifea .
Până la capăt
O mie de frânghii n-ajung Să-ți lege sufletul, O mie de cuvinte N-au nici un sens, O mie de gânduri Pot doar să-mi umple capul. Nimic nu rămâne, Totul scapă printre degete. Eu plec Atunci
Sunt un clovn
Sunt un clovn În tot circul ăsta. Pe frunte țin stabilă o minge. Mâinile-mi agită bețe În vârful cărora se rotesc amețitor farfurii de porțelan chinezesc. Încalec vehiculul cu o singură
Fumez
Apăs clape de pâslă Și muzica mea tăcută Izbucnește, neașteptat, în altă parte. Fumez. Printre cercuri plutesc Fulgii Eliberați de revolverul cu surdină. Perna e goală.
Răsfăț
Te-am ghemuit în miez parfumat de cantalup Printre sâmburi. Te-am ascuns într-o încâlceală de raze fierbinți Și fire moi de bumbac. Un rege bun, egiptean, Mi-a împrumutat pisica lui neagră Să
Așa sunt azi
Între două lumi Fără aripi Fără rădăcini Aici sau acolo pare la fel. Singură în mulțime Anonimă pentru mine insumi Te port ca pe a doua piele Înlocuind scorojitul meu înveliș. Cu bucurie din
Fără nume
presimțirea unei dimineți tăcerea sfărâmată de strigăt drumul întrebându-te mereu unde duce oboseala și praful puțina bucurie devenită prea multă copacul sub care-ți tragi sufletul un umăr
Se mișcă lumi
Se mișcă lumi dragul meu Vrăjitoarele ies din vizuini, Dar păsările zboară lin Semn că furtuna e încă departe. Se deschid ceruri iubitule. Mai e puțin Și geometria sofisticată a spațiului Ne
R-R-R
S-a Redeschis poarta ruginită Pe care scrie În cerc, derutant, Recuperare- Recondiționare- Refolosire. O femeie plictisită Achiziționează sticle verzi de-un litru curate și neapărat fără
E bine
Adormisem îngândurată. Trăiesc în reluare greșeala tuturor oamenilor. Am copacul și piatra și bicicleta. De ce nu mai sunt fericită? Am nu înseamnă bucurie. Am e doar o grijă în plus. M-am
Iubește-mă
Iubește-mă ca și cum suntem singuri pe lume Cheamă-mă cu strigăt sălbatic Și inima mea de țigancă o să știe. Cu tălpile goale Prin praf, prin apă, pe pietre ascuțite Voi trece. Prin arsiță,
Dacă
Dacă ai fi iubitul meu Þi-aș spune încotro este Miază-Noapte Și te-aș sfatui s-o iei în sens opus. Dacă ai fi iubitul meu Þi-aș spune că norocul e o pisică pe gard Iar surâsul ăsta nu-i decât
De unde știu?
Femei bătrâne Cu picioare de piatră Mă poartă pe umeri Murmurând un descântec de dragoste. Mamele deșertului Jelesc vieți risipite. Adună ierburi pe care le știu numai ele La un loc cu oase,
Suntem
Suntem o sumă de întâmplări Absurde Þipate sau spuse în gând. N-am curaj. Mă uit doar. Pe un umăr îngerul, pe celălalt nimeni. Am încetat să cred în cuvinte. Pun urechea pe pietre și
Tu
Te-am dus pe plaja din gând. Lipseau cele trei planete-portocală, dar gesturile aveau aceeași lentoare. Tu erai tu. Mă cruțai de stighereala cuvintelor înțelegând de la bun început totul.
noaptea te strig
Noaptea te strig Împreună cu câinii dingo Urlând în hăul din spatele sternului Vinooooooooooo Ziua Te port Ca pe rochia mea preferată Și mă simt cea mai frumoasă femeie din lume.
sunt obosită
Sunt obosită Dar mă ridică ațele păpușarului Dornic să dansez astă seară Pentru oaspeții lui Doamne plinuțe Privind prin monoclu Or să exclame graseiat platitudini Într-o fandosită franceză
poveste
Ne-am întâlnit în noaptea Când orașul cânta amețit risipind șampanie frantuzească și sarmale cu mămăligă. Aerul vibra. Buzele usturau de la atâtea pupături sub vâsc. Imbrăcasem rochii de
Bătrânul
Bătrânul nu mi-a spus niciodată nimic. Tăcerea lui am luat-o atunci ca fiind singurătate. Respectând nepătrunsul, sfioasă, n-am mai insistat, dar știu că el avea Certitudinea. O ținea în
Nora
Mi-ar fi plăcut să mă cheme Nora. Să privesc prin ochii ei melancolici de la capatul ăsta al lumii cum Pământul incepe să-și cabreaze spinarea semănând femeii-obiect pe care am iubit-o noaptea
de când cu limbajul articulat
De când cu limbajul articulat Sunt osândită să țip Și să repet la nesfrâșit Fragmente de vocabular. Cuvintele tăioase Strecurându-se prin spațiul îngust dintre incisivi și limbă. Împing dureros
vreau
Vreau un loc În principiu În abstract În timpul după care tânjesc deși nu l-am trăit În spațiul care-mi lipsește fără să-l fi avut Vreau să fiu fără să fiu Să n-am nimic din ce aș dori cu
paradoxala
Paradoxala esti M-ai atras intr-un joc Despre care mi-ai spus, Intr-o doara Ca nu stii cum se cheama, dar ca o sa-mi placa la nebunie Ceilalti Cazusera de comun acord sa-i spuna
minune
Minune ! Te tin strans si cred ca sunt la inceput Doar pentru ca sfarsit nu exista Mereu la fel, dar Tot timpul prea devreme sau prea tarziu. Bucurie Cum nu mai e alta. Iti spun vinovata Ca
fata intr-un cub verde
Lumea trece vartej Pentru mine timpul a inghetat Stau cuminte in cub Si ma strang coastele Ma ineaca plansul Maine nu mai vreau sa ies de aici Nici poimaine
Tie
Căutarile mele sunt doar degete care ating apa. Visele... ferestre prin care privesc posibilul mâine. Dragostea am avut norocul să aflu ce înseamnă Intre parantezele următoare vei descoperi că e
am hotarat sa plec la capatul lumii
M-am hotarat sa plec la capatul lumii. Vorbesc serios. Imi iau doi oameni dragi, geamantanele aferente, amintirile si... gata. Bancul cu viermisorul care traia in balega doar pentru ca acolo era
