Poezie
In vitro
1 min lectură·
Mediu
o limbă își plimbă
umezeala
de la baza nasului
până în dreptul sprâncenelor
mele,
relaxându-mi mușchii
când încerc să adorm.
apoi
mi se deschid
porii
ca niște guri
ce țipă lichid
nevropatie,
transpirându-mi palmele,
ceafa,
pleoapele lipite,
iar adrenalina
mă aruncă din așternutul jilav
ca dintr-un
lighean cu apa
în brațele întunericului
îmbrăcat
de miezul nopții.
în momentul următor
mă topesc
la propriu,
curg
pe parchet,
mă îmbib în covor,
în perdelele
alese de tine,
stropesc lavabilul
când mă sprijin
cu degetele
de pereți,
îmi preling pașii
până la paharul
de pe noptieră
și mă vărs în el.
/
ai întârziat,
îmi zic
când învârți cheia în yală
și intri tiptil în dormitor
/
ne vedem atât de rar
dar de azi
renasc prin tine,
mă gândesc
în timp ce dai paharul
pe gât
dintr-o răsuflare
și adormi
/
012615
0
\"mă topesc
la propriu,
curg
pe parchet,
mă îmbib în covor,
în perdelele
alese de tine,\"
curge frumos poemul!