Andrei Dumitrescu

Imi cer o scuza, doua scuze, trei scuze, patru... Iti voi cere atatea cate vor fi nevoie, fiind oricine vei tu vrea, Diogene, altul... Doar ramai, ramai inca o clipa doua, trei, ani,

Tremur la gândul materiei de tine, De \"tu\"... Unde acolo despărțindu-se de vid glasurile încep a urla, A prinde între încheieturile tale pe alocuri neuniforme, forme, Și unde frumusețea

Sunt un cretin... Nu ma crede pe cuvant, Nu primi bomboane cadou de la mine, Sunt un strain... Nu ma asculta, nu asculta sacadarea ispititoare in usa a batailor mele, si in nici un caz,

In condei inconjor lumea pe cele patru poteci abia rascolite de alizeul de dimineata, de la nord la sud si de la est la vest, totul vi se intampla numai odata cu mine, numai inainte...

Adevarul inseamna minune, adevarul inseamna iertare, goliciune, remuscare...

Stiati voi ca noi nu ne atingem niciodata... Si ne apropiem atata si atata de foarte aproape ne suntem incat mai de credem ca nici caldura nu ne mai desparte, Insa niciodata imbratisarea

problema contemporana? privim superficial in profunzimea lucrurilor.

are 60 de pagini, e in limba engleza, e 40 de mii. daca e careva interesat, folositi adresa subterana: arhanghell@yahoo.com

Doi batrani prin parc plimbandu-se cu nepotii (sugari inca) in carucioare. Se opresc sa discute, iar unul dintre ei holbandu-se in caruciorul interlocutorului, afirma: \"...fata vad...poarta

Sunt rani si sunt sange. Sunt ranile si sunt sangele pietrelor lumii. Sunt puroi si sunt durere. Sunt puroiul si sunt durerea aschiilor copacului lumii. Sunt lumina si bezna. Sunt lumina

Cum inocenta se poate purta pe sub vesmintele perversiunii: eu.

Poartă-ți crucea singură. Ca buză în plus la jumătatea-ți de gură. Ca nebuloasă primară la aripa-ți de claviatură. Singură, tu însăți, ca oștean de pluș încolăcit de-a curmezișul

Aripile-ti sunt de plus, ingere, Albul de convalescenta, Zborul ti-e frangere, Privirea... absenta.

Tot ce trebuie sa fac pentru a-ti parea idiot este ca ziua anterioara sa iti iarasi par, genial.

NUmai pe timp de noapte sunt eu insumi. In orice alt fel de timp, doar o umbra vanandu-si fantoma printre anchilozatiile secundei.

Suntem straini. Eu pe tine te stiu din poze, tu pe mine din priviri... Eu port fata necunoscutului, tu pe cea a unei plecaciuni sihastre, Suntem ca doua boabe de strugure abstract agatate de

Simt ca te pierd si simtirea-mi nici simtire nu e e doar o stare de spirit a unei minti in libera abreviere, Simt cum ma invart intr-un cerc, intr-un cerc prea stramt pentru a ma cuprinde cu

Usor se lasa blandul ca o cuvertura peste ochii nostri ganditori si peste a noastra gura, Hadul, usor se lasa precum un fir de culoare intr-un cuget stramtorat de melasa, Si ramanem

Alunec inspre tine intr-o sfartecare de zambet, de clipa, de gand, Si rand pe rand rad palid de fiecare data cand acel raset ce luand fiinta ca dintr-un parfum de floare nenascuta inca se lasa

Vrei sa fii tu Sonia mea? Ca impartasindu-ti ranile mele intunecimea ca o aripa grea sa ne ascunda tremuraturile devenite una singura furibunda sub umbre de stea.

Versuri prin cap precum fluturi in evantai imi zboara Si incercand sa le prind am ajuns ca dupa ele sa sap In pamantul bolnavicios si umed din care prima oara fotosintetizand cuvantul, am

M-oi suna si tu poate, zilele astea si poate dupa miezul noptii 222... (anagrame de sentimente...7762) Si poate va fi atunci cand vom fi vorbit despre astea, despre alea, despre toate si despre

Aș rămâne ca sărutând pământul să surprind ușorul pasului tău lăsându-și fâșâitul albului aproape rece în urmă. Aș rămâne pentru ca mai târziu, după curând, după acum, după o vreme mai

Mult prea singur stau eu insumi. Stau la margine de drum, Si-ascult singur printre pietre cuvantul paielor de fan; Mult prea singur mult prea singur... Stau eu insumi. Stau la margine de