Poezie
Straini
1 min lectură·
Mediu
Suntem straini.
Eu pe tine te stiu din poze,
tu pe mine din priviri...
Eu port fata necunoscutului,
tu pe cea a unei plecaciuni sihastre,
Suntem ca doua boabe de strugure abstract
agatate de nemarginirile albastre,
Eu iti spun iubito,
tu imi zici altfel de fiecare data,
Cateodata ma chemi mai aproape
alteori imi spui doar Andrei
si rar, foarte rar
ma strigi din casa mea cu zabrele de lut afara
pe gustul curcubeului tacut
si culoarea amara,
Eu te stiu din memoria unei alte vieti,
tu dintr-o carte cu poezii inca netiparita,
Eu te vreau mereu langa ochii mei beti
iar tu,
tu nu vrei decat un piept, un biet piept
de care fruntea sa ti-o asterni pentr-o clipa.
013.111
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Dumitrescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Dumitrescu. “Straini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-dumitrescu/poezie/41769/strainiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Eu, eu nu vreau decit un umar... un dulce umar, de care sa ma rezem...