E ciudat, lasand totul in urma
asa, de parca unde
cand, de parca cum, asa fusese agatata lumina toata in fusul unui ochi
de nu, de da, de tivul unei rochii, de odata, deodata...
De parca nu, de
As fi atunci umbra unei vointe,umbra unui gand
Oglindirea adevaratei fiinte pe un rau senin,
As fi nu fals,dar o imagine cizelata,
a greselii,
As fi nu real,ci o bucata de imagine
controlata din
Stau intotdeauna in spate.
(De aici de unde privesc
eu,
lumea se indoaie dupa aceleasi rituri
circulare de iregularitate)
Iar cand in spate
toate
locurile sunt ocupate,
Stau intotdeauna in
absenta de timp, de sine...
gandul de altundeva...inchipuirea de altfel...
acolo...
dincolo...
tot ce nu ma atinge, tot ce nu ar putea sa ma atinga niciodata.
tu cea fara nume.
ochii cei fara
Am să mă așez lângă geam
unde plouă
Si am să lovesc cu mintea
în ore,
până când
au să se spargă
Si au să curgă din ele
stropi de rouă...
Până când
am sa fac din una singură
două,
iar din
Ce mai conteaza totul,
prieteni?
Nici macar nu-mi sunteti mie prieteni...
Ce mai conteaza totul,
batranilor?
Cand nici macar batrani nu sunteti...
Ce ne mai conteaza
Sparg timpul
impar si îl pun cap la cap
departe în larg
ca pe un puzzle
cu inima-i rătacită,
Arc de cerc peste arc
incult avatar
Cu clipele-i schimbându-se
în schelet cu coloana
S-au dus anii reci si calzi
si aceia in care te laudai focule
ca inca poti sa ma arzi,
S-au dus anii aceia
ca un licarit de tigară anost
printre doua degete ridicate
si postate inspre cer fara
There were times
when I was the devil
and times I was Christ,
Times when my crucifixion
seemed so near
when I almost was feeling my heartbeats
broken and sliced,
There were times
I felt
am pastrat trei litere de la tine
sarace si mizere intinse
pe o foaie nestiuta decat de batranul de mine,
ahh...
trecut-au anii precum zilele,
timpul nostru precum o toamna tarzie,
acum nu
Fata asta, Roxana...Ma intalnesc cu ea nu cu multe zile in urma,si incepem sa vorbim ca doi oameni care nu mai vorbisera de 8 luni si cateva zile...Aflu ca terminase Supaplexul,aflu ca ii fusesem
Mai ramâi putin te rog
Mi-e frică sa rămân singur
si de noapte
Prin paienjenisul perdelei de aer fin
totul imi pare atât de întunecat
si de departe;
O lume fără sens mă înconjoară
si mă
Timpul îmi împietrește aripile
și mi le umple de atâta negreală
Negreală a secundelor ostenite...
Imi zdrobeste spiritul si mi-l arunca
in cele patru colturi ale lumii antice,
sa nu se mai
de mi-ar putea zgaria mana
si apoi de mi-as putea-o alungi
pana la capatul lumii,
sa-mi simt durerea coborand vai
si urcand munti,
intalnind oameni si intamplari
si copaci urcand trepte
Miroase a tu.
Te adulmec cu privirea grava
printre pasii ingreunati de lacrimile
ingerilor pirogravate in aschiile de zapada...
Scutur innorarea
ca pe o uvertura de Mozart in surdina
Sapand
Stiati voi ca noi nu ne atingem niciodata...
Si ne apropiem atata
si atata de foarte aproape ne suntem
incat mai de credem ca nici caldura nu ne mai desparte,
Insa niciodata
imbratisarea
Ca doi vikingi
eșuati pe un mal
în Pacific,
Cu coifurile
și coarnele lor de cristal
admirând cu sufletele lor
de poeți gânditori
peisajul mirific,
Așa suntem noi
acum
zâmbindu-ne
A iubi este...a iubi este
a te trezi în toiul nopții,
(în mijloc de noapte)
cu ochii împăienjenați
dar cumva în extaz
pentru încă o clipă de conștientizare a vieții
și pentru încă o
As fi vrut sa fiu pictor.
Nu.
As fi vrut sa ma nasc pictor.
Sa traiesc poet si sa mor
demon...
As fi vrut sa culeg in cuvinte
imagini si in culori
sentimente sa seman,
As fi vrut aripi de
AD