Andrei Dumitrescu

Ei mor cu totii pentru că sunt muritori. Noi trăim cu totii pentru că suntem trăitori.

Vroiam să te întreb că dacă nu stiu cumva sau cum pe unde, Undeva între secunde tu-mi esti cea mai frumoasă fată. Si nu stiu cum să aflu dacă dar parcă mi se foarte pare, ca să îmi placă,să

Demonul crescut pe sub burtă mi-e rece, ca un șarpe încolăcit pe firul sheletic viu de clepsidră născut dintr-o hidră surdă scuipând zile ermetice totalitare, Ca o amibă ale cărei unghii

Ultimul dintre zei m-a strigat pe nume, îsi avea literele reci si tălpile-i hămesite de iubire, ultimul dintre zeii greci m-a strigat din multime pe nume...

Demonul buzelor este cuvantul, alor mele- tu.

Piele de catifea aurita cu saruturi crepusculare avea, Si un suflu de inger pasind pe deasupra propriului sine salbatic, Si zambea, zambea luna plina zambea ca un demon rasucit

Si doar noi doi si pe sub stele si pe sub tamplele-ale mele, Si pe sub bolta cea albastra numai imbratisarea noastra, Si doar noi doi si pe sub piele umbrele mortilor sechele, Si pe sub bolta

S-au dus anii reci si calzi si aceia in care te laudai focule ca inca poti sa ma arzi, S-au dus anii aceia ca un licarit de tigară anost printre doua degete ridicate si postate inspre cer fara

Suntem dezbracati. Iubirea oricum o tineam pe dedesubt, nu e bai pentru asta, Insa ne e teama de umbletul pe strada caci am putea fi vazuti asa, Si apoi asa vor crede ei ca noi suntem...

Port în coadă umbra zilei lui mâine Ca încercarea unui ac de corvoadă întepând nasul oniric de câine, Si port pe suflecarea de frunte ideea plutirilor pierdute între săruturi, Unde la colt

Nu. Nu sunt. Nu sunt eu. Nu sunt eu aici. Nu sunt eu aici acesta. Nu sunt eu aici acesta care, Nu sunt eu aici acesta care este. Nu sunt eu aici acesta care este atata. Nu sunt eu aici acesta

Zei în putrefactie urcând Usor-usor spre stele Îmi zac sub lacrimă, sub gând, sub umbrele stinghere.

Acolo unde inima mi se ascunde în bătaia grijulie a orologiului de altădată, Printre secunde întrecându-se să se umble, Îmi zac degetele jucându-se prin părul ei fin cu respiratia

Stiti ce...? Cred ca lumea chiar se invarte... Eu chiar am ajuns de la o vreme sa cred ca lumea se invarte si ca e o sfera aruncata in spatiu intr-o lesa lejera, si ca pe undeva pe bratele

El trebuie să fie din sticlă, eu trebuie să fiu din sticlă, noi trebuie să fim din sticlă, pentru că prin noi se vede ce este în spatele nostru, Pentru că prin noi se vede ce este în fațăle

Ultima mea petală, ti-o ofer tie Asa cum este ea,obscură si pală veștedă, nefericită, pustie...

:mi-e somn în somn si somnul mi-e mai adânc înainte ca luna plină să se rostească.

(odată cu veverițele fugare)

Minte-mă că lumea se învârte în ochii tăi sclipind părtinitori în coapse vii de rinoceri sălbatici, Că zâmbetele buzelor tale reci si mute sunt cele ale războinicilor stăpânitori si

Îngerul meu suferă de mine, îngerul meu e bolnav iar boala îi sunt eu, iar simptomul bolii sale sunt umerii mei ridicati unul mai piezis decât altul între cei doi dinți temporali gravati în

După mine, popokul !

Am intrebat-o,si am asteptat-o sa raspunda cateva minute iar apoi m-am facut nevazut pe usa din spate...: \"Tu chiar poti crede o asemenea meschinarie?\" (Eu,noua litere intrebandu-te ce

Sunt sora cu mine insumi, si frate cu mine sunt insumi, Sunt urechea ce-mi fura cuvintele si auzul ce se hraneste cu plansu-mi cazut strain din inima pleoapelor tale fara inceput suferind de

Nu cumpărati neapărat ceea ce spun.Cumpărati-mă pe mine.