Andrei Dumitrescu

Drink from my tear from where the spear pierced my ocular kingdom From where you entered the back door of my soul, from where the demons captured absolute freedom and grave-stoned

By the sides of the same bridge colapsing Our hearts coliding, wearing the same stich fighting eachother to death playing with suicide, Taking on fate tonight as if it is our last dance on

Are you really mine... deepest of the deep sheepest of the sheep, nothingness in my head pityful pretender, Are you really mine, pretty thing that you are fading inside as roses do in

Am I crazy,am I blind Will my fairy be torn apart, Realm of chaos burning down, Hell between us,heaven none! I have hope,please give me strenght, To hold on to what I\'ve gained And if not,I

Like the loneliest dagger seeking its next victim ready to stab her, Its next prade in the wilderness of chaos, Bringing fire down from the heavens -in chains wild Prometheus- so I am,so I

Ma dor cuvintele fara inceputuri. acele morti lasate stana de piatra peste umbrele nascute in reluare, Acele sintagme cu origini necunoscute cu istoria blestemata abandonate prin colturi vitrege

Ca o vrabie în continuarea celei de-a saptea coaste a femeii, Al nouălea ren obscen punându-si osul la sanie amutind în surdina tâmplelor sale zurgălăii, Cântându-si thrillul ei grăbit si

Achtung,achtung...! Testing,POPOK 1,POPOK 2, Testing,testing... ahm,ok... All sistem functioning alles ist ok, popok 1,popok 2, Toata lumea-n ochii goi ! Popok green light popok in

E liniste... E atât de liniste încât cred că luna va începe în curând să-si ducă stelele la culcare.

Ne iubim carne pe carne oase pe oase mătase pe mătase, zâmbet pe zâmbet durere pe durere; Ne iubim buze pe buze pe sub tricouri si bluze, Hrănind cu cadavrele noastre crespusculare

Am uitat cum e să vorbesti... Acum urlu, Cum e să zâmbesti... acum râd în hohote, cum e să iubesti... acum ascult razele lunii prăvălindu-se în ropote, cum e să dansezi... Acum țopăi ca

Mă culc cu ea trezindu-mă cu ea, Ea curge ca o rană iscată pe ramuri de talangă, Ea plânge ca o lacrima armată cu piedica sucită ca fractura unei vrăbii în vârful de falangă, Mă culc

Noapte, amantă focoasă luxuriantă imposibilitate întoarsă, Tenebru lux de amănunt al simbriilor nedate la începuturi de punct ale viziunilor nesemanate, Noapte, primordiu sferic întrerupt

Sa mori în moarte, sa traiesti în viata sa fi intregul din parte, timpul ce se dezgheata... Sa mori în moarte sa traiesti în viata, anul dintre secunde roua din dimineata, Sa mori în

În coltul meu de chihlimbar unde numai bivolul mai dormitează cocotat în piroanele sirului neamurilor sale colosale trecute prin jar, Murind în murirea mea râncezesc strivindu-te pe tine în

Am spus \"ce minune este sa fii\" dar nimeni nu parea sa ma asculte... era seara, Era racoare tare afara si toti erau preocupati care cu mersul, care cu rasul care cu neatentia, cu

Si vom lua adevarul de la el de acasa, si il vom da in judecata Si-l vom trage prin tribunale si il vom judeca ca atare dupa legile noastre, Iar apoi in unanimitate juratii (incoruptibili

Iau în brațe cerul albastru și îl sparg răvășindu-i misterul, în părul și în pleoapele reci ale noastre, căutând adulterul în radăcinile-ntoarse, în vice-versa timpului strâns și bastard, în

Stii că nu si stii că da, Stii că tu si stii că ea, Stii că noi si stii că voi, Stii că ploi si stii că doi suntem noi eu si cu tu, acum atunci, acum acu\'.

Ce este timpul, ce esti tu, graunță nemernică din nisipul crescut din ceata furibundă de acum, Aripă dezmembrată din corpul aripilor efemere luxuriante cadavre tâșnind stropi de ninsoare

Ca o omida de secunda zdrobind timpul in cercurile sale cu o mie de picioare dar tot tarandu-se pe sub aripile gata sa ii rasara din moarte, Undeva pe marginea drumului zace sufletul unui comis

Daca nu as fi singur as spune ca este o seara racoroasa... Daca nu as fi mort as spune ca briza apartine pleoapelor tale, Iar daca nu as fi aici te-as sopti lacrima in post negru de

Copacul ce sunt isi scutura frunzele rar, foarte rar... o data pe zi, o data pe ziua cerurilor si pamanturilor O data pe seara, o data pe dimineata, la trei sferturi de veac fara emotii si

Nu am crezut în matematică până când ultimul grec nu si-a iscălit în sânge iubirea, până ce ultimul strateg al cetatii nu si-a luat în repiratia-i pe dinauntru ca pe o briza de