Poezie
Trezirile
Poezifanii
1 min lectură·
Mediu
arma îndreptată spre nori,
spre lună, cheamă afară din
corturi urma adevărului.
mă juram pe oglinzi,
prin tunelul acela al copilăriei
am întâlnit o ființă extraterestră
și uite ce-mi vine-n minte:
îmi vine Hitler cu un
speach și vomit într-o canalizare
din fața casei, ce amintire pe care
nu simt s-o fi trăit cu adevărat,
dar e posibil, totul n-a fost pe lumea asta,
parca stăm într-o închipuire.
Păcat că suntem atât de proști
și într-un vis mă durea atât de
tare stomacul că m-am
trezit într-o farmacie și apoi
m-am mai trezit încă de vreo
șapte ori: ba eram faraon, ba
îngrijitor de animale
mâncat de hiene și
chiar stăteam rezemat privindu-le
cum înfulecă din mine.
capul meu era undeva sus,
apoi eram miner și
cineva-mi spunea: sapă până
dai de suflet, ticălosule!
Toate astea cred că de la filmul
De aseară, așa mi se-ntâmplă.
001.628
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Dobrowensky
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Dobrowensky. “Trezirile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-dobrowensky/poezie/163346/trezirileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.