Andrei Albu

Maria cântă la violoncel dar în secret visează să-și sacrifice instrumentul prin foc: visează la Jimi Hendrix și Woodstock… Maria are un cercel ce vibrează La-440: “Nu pot să

Smarald Uneori visez numai albastru… iar în fața mea porțile oceanului se deschid ca două aripi împreunate- desfăcute. Uneori visez doar cald… iar în fața mea le simt –

Sâmbătă –seara. De vreme ce am adormit cu toate grijile-n suflet, cu toate durerile-n corp, cu sufletu-n umbră - cu umbra-mprejur fără formă... M-am împăcat cu toate bolile, am vândut

Pune-te sub aripile mele și... hai să discutăm... filosofie... - De unde se trage ființa ta? Din mine?! Din tot?! Din noi?! Ciudat... nu m-am gândit niciodată cum se văd umbrele din

Am fost închis zile în șir în orașul ăsta în care diavolul îmi acordează chitara și-mi spune “mai cântă un blues, ca să plecăm și mai târziu acasă cu sufletele-n buzunar și-un acord minor

Lumea mestecă haos și-l scuipă scârbită spre Dumnezeu! Tu te dai cu capul de pereți, iar geneza pare că ar călători cu viteza luminii pe lângă tine… Lumea e făcută din ciment, iar oamenii

Într-un ventricul se naște un pește cu solzi din carne vie. Tras cu fir de mătase spre cumpăna aortica dintre ape coboară spre centrul ființei mele în valuri sistolice. Într-un univers

Ca și cum n-ar fi eșarfa de le ochii tăi lasă să patrundă în adânc fiecare mică parte din mine În momentele tale de maximă orbire sufletească îmi recunoști chipul doar după parfumul

Stai întinsă-n pat cu perna făcută tranșeu, ești frumoasă dar ești obosită azi… Vezi tu, nimeni nu e constant, nici măcar eu, dar te las să-ți reconstruiești buza de jos și strălucirea

Am văzut și eu acel film dar mi s-a părut prea crud; nu doar cu personajele, ci și cu noi doi... De aici încolo firul poveștii noastre își unește capetele și devine

Uneori n-ai timp să o săruți dar când o faci ți se topește ceasu-n buzunar și secundele ticăie invers când limba ei îți unge limba ta cu miere. Pe fereastră vezi soarele cum apune înspre

Să păstrăm un moment de reculegere pentru vânt... Când viața siesi îșî neaga o-nțelegere, tu taci și-nchide- ți ușa la mormânt! Azi dimineața a murit limba latină și astă noapte a zăcut

- Miruna, minunată - Fată frumoasă, visele noastre n-au însemnătate. Fată frumoasă, zambești la mine și-mi dai dreptate. …dar, fată frumoasă, ai ochii prea galbeni și ești departe.

- Supra - În zilele întunecate, la lumina ascuțită a după-amiezelor , îmi introduc în vene (cu seringi de mercur) normalitatea! Setea capătă noi frontiere la marginea unui ocean de

De câte ori îmi privesc părinții în ochi e ca și cum două oglinzi s-ar privi una pe alta… M-am trezit brusc din propria mea carne. Ingrozitoare durere! - când, încercând să experimentez, să

Tu stai ocrotită de brațele mele cu o gravitație difuză și tremuri odata cu ele când me sperii c-o-ntrebare confuză: “Ce-am fost noi înainte de noi doi?” și-acum tu cu ochii tăi limpezi

Dimineața nu se născuse încă eu umblam pe străzi să-ți cumpăr flori. Plouase toată noaptea cât te-am privit în somn: mi-am amintit cum trăgeam amândoi din aceeași țigară, când ploaia