Poezie

Orașul ăsta/Blues-ul ăsta

2 min lectură·20 septembrie 2009

Mediu

Am fost închis zile în șir în orașul ăsta

în care diavolul îmi acordează chitara

și-mi spune “mai cântă un blues,

ca să plecăm și mai târziu acasă

cu sufletele-n buzunar și-un acord minor

ca un inel pe degetul mic.”

Am avut nopți înecate în vin și fum de țigară

cu cimentul ăsta arcuit în jurul meu

ca o sferă imensă.

Am ajuns să cred

că demonii din oameni sunt mai întunecați

când într-un alt colț al lumii

erupe un moment de frumusețe deplină

- când tu dimineața te duci la culcare

în orașul tău cu îngeri, sub răsăritul de soare,

cu visul în ochi și somnul pe buze-

Mai stau puțin de vorbă cu domnu’ ăsta în negru,

să mai fumez o țigară și să mă-nvețe un solo

-ntr-o pentatonică minoră și mai albastră.

Aici, pe trotuarul din fața mea

cineva și-a parcat mașina pe visele unor tineri îndragostiți.

Dacă semaforul ăsta alb-negru se va face vreodată verde

tot orașul va lua foc sub mașinile noastre.

Șoseaua asta de centură e ca un tranșeu demiurg

săpat între sfârșitul lumii și un al doilea univers.

Căldura asta ne-aprinde țigările

și toți ardem până ne facem sufletele scrum.

În gările astea trenurile vin des și pleacă rar spre nicăieri,

întârzie o eternitate sau ajung înainte să ne naștem…

Blues-ul ăsta nu se mai termină,

blues-ul ăsta are aceleași note perverse și-ascunse,

blues-ul ăsta cheamă demonii din oameni

blues-ul ăsta te face să fii departe, inocentă și frumoasă.

Blues-ul ăsta/orașul ăsta se prabușește…

002.208

Andrei Albu. “Orașul ăsta/Blues-ul ăsta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-albu/poezie/13907065/orasul-asta-blues-ul-asta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.