Poezii

Tu stai ocrotită de brațele mele cu o gravitație difuză și tremuri odata cu ele când me sperii c-o-ntrebare confuză: “Ce-am fost noi înainte de noi doi?” și-acum tu cu ochii tăi limpezi

AAAndrei Albu

0

0

Nu, n-am citit niciodată Tolstoi! Unu’ a citit două cărți când era tinerel și dă citate din el de parcă-au băut votcă-mpreuna pe vreme de război. Alta scrie poezii, beată de-nțelesuri

AAAndrei Albu

0

0

Mă tot uit la foaia asta albă și goală ca în ochii sticloși ai unei fete naive. Ce vină să aibe ea oare? Am mai scris câteva cuvinte dar erau ca pereții aceia din rigips când bați în

AAAndrei Albu

0

0

Precisă ca o secundă elvețiană, doar ea știe când va tăia arcul în care te legeni ca un prunc. Până atunci se va machia doar atât cât sa fie dorită, nu ignorată, nu adorată ci doar iubită.

AAAndrei Albu

0

0

Mi-am prins hamacul de două gene paralele și mă legăn odată cu ele când clipești; ca un leneș sub soarele ochilor tăi, în primăvara timpurie a clipei când

AAAndrei Albu

0

0

Recent a observat că începuse să doară toracele și hipocondrul stâng (era cam a doua sau a treia oară). Recent observase că o țigară, și Miles Davis sau Andrieș ajută, remarcase că fosta lui

AAAndrei Albu

0

0

Uneori n-ai timp să o săruți dar când o faci ți se topește ceasu-n buzunar și secundele ticăie invers când limba ei îți unge limba ta cu miere. Pe fereastră vezi soarele cum apune înspre

AAAndrei Albu

0

0

Dacă fumezi ca să slăbești e ca și cum m-ai iubi ca să nu mori și totusi parcă ai dreptate pe gerul ăsta când sărutul tău îmi viscolește obrazul. Ai fi vrut să ningă cu încă o poveste da’

AAAndrei Albu

0

0

Maria cântă la violoncel dar în secret visează să-și sacrifice instrumentul prin foc: visează la Jimi Hendrix și Woodstock… Maria are un cercel ce vibrează La-440: “Nu pot să

AAAndrei Albu

0

0

Caravanserai pustiu la marginea deșertului, pe malul unui ocean: tu bați la ușile sacrului, eu deschid și-ți spun: “Știu, ai venit c-o năframă albastră; nu vrei nici pace, nu vrei nici

AAAndrei Albu

0

0

Am fost închis zile în șir în orașul ăsta în care diavolul îmi acordează chitara și-mi spune “mai cântă un blues, ca să plecăm și mai târziu acasă cu sufletele-n buzunar și-un acord minor

AAAndrei Albu

0

0

Stai întinsă-n pat cu perna făcută tranșeu, ești frumoasă dar ești obosită azi… Vezi tu, nimeni nu e constant, nici măcar eu, dar te las să-ți reconstruiești buza de jos și strălucirea

AAAndrei Albu

0

1

Într-un ventricul se naște un pește cu solzi din carne vie. Tras cu fir de mătase spre cumpăna aortica dintre ape coboară spre centrul ființei mele în valuri sistolice. Într-un univers

AAAndrei Albu

0

0

Dimineața nu se născuse încă eu umblam pe străzi să-ți cumpăr flori. Plouase toată noaptea cât te-am privit în somn: mi-am amintit cum trăgeam amândoi din aceeași țigară, când ploaia

AAAndrei Albu

0

1

Domnișoară, e frumos aici la tine. E cald și-atât de roșu de-mi vine să ma-nec, domnișoară... Tăcerea asta de smarald, frumoasă fată... mi se topesc cuvintele de-odată și-not în

AAAndrei Albu

0

0

Am așteptat mult timp până când gheara s-a transformat în mână, piatra în cuțit, fulgerul în foc… Și mai mult a trecut până când strigătul s-a transformat în cuvânt, instinctul în

AAAndrei Albu

0

1

Lumea mestecă haos și-l scuipă scârbită spre Dumnezeu! Tu te dai cu capul de pereți, iar geneza pare că ar călători cu viteza luminii pe lângă tine… Lumea e făcută din ciment, iar oamenii

AAAndrei Albu

0

0

Ca și cum n-ar fi eșarfa de le ochii tăi lasă să patrundă în adânc fiecare mică parte din mine În momentele tale de maximă orbire sufletească îmi recunoști chipul doar după parfumul

AAAndrei Albu

0

0

Aventura poveștii noastre avea un tempo mult prea încet, apoi prea rapid, prea albastru... Atât sfârșitul cât și începutul le știam dinainte ca ceasul să fie șase fix, iar eu să

AAAndrei Albu

0

1

Atunci când dormi unghiile mi se-negresc îmi cresc groase și ascuțite ca niște dinți iar din ele începe să-mi picure, întunecată (noroiul sufletului meu) durerea. iar tu, atât de

AAAndrei Albu

0

0

Asculți blues? te-ntreb, așa, fără s-aștept un răspuns. Firește că nu, mai ales c-ai trăit în acest oraș atât de frumos și ascuns. Și nu te-ai trezit niciodată dimineața mahmură și

AAAndrei Albu

0

1

I Mulți zic că am inventat fotografia pentru momente inedite, pentru a diviniza geografia, pentru luare aminte; alții spun că figurile oamenilor, fixate și developate, capătă

AAAndrei Albu

0

2

Înotam dezgolit în mare și-mi căutam cuvintele ca nisipurile, ca apele din ape... Eram departe de mal, în mare și mă-nghițeau ca pe scoici nisipurile, ca apele pe ape... Mă-necau cuvinte

AAAndrei Albu

0

0

Uneori am asurzitoarea senzație că aparțin altor locuri: degetele mâinii stângi se zbat dureros ca un fluture prins, ca o aripă-n formare. De sub umeri îmi apar semnele altor

AAAndrei Albu

0

0

Singurul zeu peste mine mi-e frica… Și… sub trupul meu frica mă –ncheagă –n pământ; Când ochii-mi sunt suflet, și bine nu văd nimica Îmi pare că-s zeu peste vânt! Cu totă pieirea

AAAndrei Albu

0

0

În fața ta, mi-am predat sufletul ca pe o armă: de foc, de-agonie, de spaimă, de chinuri, de-amaruri... Și mort trupul meu s-a-nchinat aripilor tale ca unui altar: de amor, de

AAAndrei Albu

0

0

Am văzut și eu acel film dar mi s-a părut prea crud; nu doar cu personajele, ci și cu noi doi... De aici încolo firul poveștii noastre își unește capetele și devine

AAAndrei Albu

0

0

Nu simți că atunci când îmi spui “Te iubesc!” altcineva vorbește pentru tine; că mă privești cu alți ochi -nu ai tăi; și mâinile îți sunt conduse de alte mâini

AAAndrei Albu

0

0

Toate lucrurile din viața mea îmi spun „nu!”... sunt atât de nestatornice încât uneori mă părăsesc. ... atunci mi-e tare greu să mă privesc!... Cele mi grele îmi par dorințele, dar și

AAAndrei Albu

0

1

Albastrul strălucea în interiorul tău iar aroma-ți rămânea mereu pe vârful degetelor… Chipul meu mângâiat în lumina șoaptelor, era acela al unui vânător - străbun părinte - cu cinci

AAAndrei Albu

0

0

Fiecare om are o poveste scrisă, chiar acolo: în palmele sale; de aceea mulți țin pumnii strânși sau mâinile în buzunare. Simțul meu de povestitor mă face să întind mereu mâna (ca o

AAAndrei Albu

0

0

.1. Deschizând ferestrele ochilor am zărit pentru întâia oară acest oraș nemărginit al umbrelor, în mijlocul căruia acele făpturi și-au construit monstruosul monument ce azi îl numim

AAAndrei Albu

0

1

De câte ori îmi privesc părinții în ochi e ca și cum două oglinzi s-ar privi una pe alta… M-am trezit brusc din propria mea carne. Ingrozitoare durere! - când, încercând să experimentez, să

AAAndrei Albu

0

1

.1. Parfumul tău era același, ca și cum nu te-aș fi iubit nicicând… Rujul, brățara din argint, eșarfa, părul ca o umbră: sunt toate acolo! Totuși, memoria trupului meu e

AAAndrei Albu

0

0

.1. / Fumez de 15 ani Îmi place să fumez o țigara dimineața: îmi place să-mi fumez prietenii, iubitele, părinții, (oamenii-n general)… În buzunarul cel mai apropiat de mâna stângă stă

AAAndrei Albu

0

2

- Supra - În zilele întunecate, la lumina ascuțită a după-amiezelor , îmi introduc în vene (cu seringi de mercur) normalitatea! Setea capătă noi frontiere la marginea unui ocean de

AAAndrei Albu

0

0

- Miruna, minunată - Fată frumoasă, visele noastre n-au însemnătate. Fată frumoasă, zambești la mine și-mi dai dreptate. …dar, fată frumoasă, ai ochii prea galbeni și ești departe.

AAAndrei Albu

0

3

Să păstrăm un moment de reculegere pentru vânt... Când viața siesi îșî neaga o-nțelegere, tu taci și-nchide- ți ușa la mormânt! Azi dimineața a murit limba latină și astă noapte a zăcut

AAAndrei Albu

0

0

Pune-te sub aripile mele și... hai să discutăm... filosofie... - De unde se trage ființa ta? Din mine?! Din tot?! Din noi?! Ciudat... nu m-am gândit niciodată cum se văd umbrele din

AAAndrei Albu

0

0

Sâmbătă –seara. De vreme ce am adormit cu toate grijile-n suflet, cu toate durerile-n corp, cu sufletu-n umbră - cu umbra-mprejur fără formă... M-am împăcat cu toate bolile, am vândut

AAAndrei Albu

0

0

Smarald Uneori visez numai albastru… iar în fața mea porțile oceanului se deschid ca două aripi împreunate- desfăcute. Uneori visez doar cald… iar în fața mea le simt –

AAAndrei Albu

0

0

Micile cutii negre. “A fost o seară atât de placută!” i-am spus iubitei și am închis ușa antecamerei cu cinci lacăte. Durerea mocnește încă in acel cuptor al corpului meu, așa că

AAAndrei Albu

0

0