Poezie

Ca -ntr-o –ncleștare de mâini

1 min lectură·12 septembrie 2005

Mediu

Pune-te sub aripile mele

și... hai să discutăm...

filosofie...

- De unde se trage ființa ta?

Din mine?! Din tot?! Din noi?!

Ciudat... nu m-am gândit niciodată

cum se văd umbrele din perspectiva ta.

Umbrele dansează?

Tac?!... Și noi?

Dansăm și noi?! Deasupra altor umbre?!

De ce?

Deci cântă sub noi ființele

și... lucrurile vibrează...

Dar... ființele cine sunt?

Tot noi?! Alții?... m-ai pierdut...

Să ințeleg că ființele moarte sub noi

fredonează de zeci de mii de ani aceeasi melodie,

și... umbrele se schimbă,

când dinspre nord, când dinspre sud,

dansând după lumină.

Și timpul curge prin noi?!

Gata!

Deschide ferestrele larg către soare;

a mai rămas parcă timp de înc-o melodie...

Hai, lasă neființele să danseze...

cât timp noi dormim

ca -ntr-o -ncleștare de mâini...

002.891

Andrei Albu. “Ca -ntr-o –ncleștare de mâini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-albu/poezie/140611/ca-ntr-o-nclestare-de-maini

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.