Poezie
Fotografie
2 min lectură·
Mediu
I
Mulți zic
că am inventat fotografia
pentru momente inedite,
pentru a diviniza geografia,
pentru luare aminte;
alții spun
că figurile oamenilor,
fixate și developate,
capătă imortalizarea anilor
când privesc, așa, departe
spre alte zări
cu albastrul sclipitor
al ochilor…
Eu știu însă
c-am inventat fotografia aceasta imperfectă
pentru trupurile femeilor:
pentru cele pe care le iubim,
pentru cele pe care le dorim,
pentru care simțim uneori, așa, un dor
sau le privim dimineața trupul ușor.
II
Toate culorile
desenate cu ochii lui Dumnezeu
și ferecate de mine
(cu o magie ascunsă,
cu lumini și umbre diferite mereu)
pe-acest film cu 24 de poziții,
se lipesc de trupul tău.
III
Grena pentru buze,
smarald pentru ochi;
culorile-acelea confuze
ale laptelui și mierii
pentru piele.
Scortișoară pentru păr
și bulgări de zăpadă pentru umerii
goi.
Turcoaz și valurile mării
cu fulgere indigo și cu ploi
în priviri.
Căpșuni și cireșe amare
la unghii.
La gât o eșarfă de cafea,
deasupra sânilor o floare
albă ca o stea!
IV
Uneori le developăm amândoi
în vin roșu închis
la lumina vânată a lumânărilor,
alteori, când încă îmbătată de-amor
te scalzi în vis,
le developez doar eu în cafea amară
și fum de țigară.
V
În sertarul de sus șade Ana,
în plic e ferecată Roxana,
Anca se-ascunde pe birou
iar Lisa, sfioasă,
îmi face cu ochiul din nou
de sub pat.
Fiecare din ele,
cu culorile lor secrete,
m-au lăsat să le privesc,
frumoase fete…
Fiecare și-a dezgolit
câte-o culoare din ea.
Miruna-i albastră,
Diana-i lila,
Maria-i siclam
când se uită, așa,
cu privirea grena.
023727
0
serios, dacă scoți balastul din textul ăsta iese ceva frumos, frumos
ai pornit super și ai terminat groaznic
seară frumoasă