Andreea Samsher

bun, eu nu am specificat neapărat că acolo nu se pune SIGUR virgulă
topica e confuză și-atata tot, sau mi-e mie confuză
în fine

l-am rescris eu cam așa:


suntem într-un autocar mare și negru
tata îmi arată cu palmele bătătorite
un ceas mare
auriu
în jurul meu lumea se uită cu gura deschisă
am deschis-o și eu ca un
big ben

apoi au trecut prin ochii mei mici
prezentul trecutul și viitorul
mirosind a trenuri spre mangalia

+

străini cu care îmi poșteam berea
jucării stricate
și nu eram deloc impresionată
nu era mare chestie dacă-ți dădeai seama
că în toate ceasurile
e același timp

în primul rând, după virgulă se lasă spațiu

\"Un ceas mare,/ Auriu, care face tic tac\" - e ok dacă scoți \"[...] care face tic tac\", e ceva logic și e scuzabil dacă zici că tic tac fac doar ceasurile care au baterie or nevermind
scoate construcția aia
ai putea elimina și \"[ce-I aia tată?]\", pentru că n-aduce nimic în plus poemului, poate o notă persoană & puțin puerilă

bănuiesc că topica e următoarea: Big benul Mi’a zis A fost demult
între subiect și predicat nu se pune virgulă, știu că știi, poate ai omis
și dacă nu e ca mine, probabil nu ai tăiat/ aranjat versurile bine
dacă vrei, poate mai revin cu sugestii ref.

aș fi o ipocrită dacă nu aș recunoaște că acest text este unul bun, din punct de vedere vizual. nu prea-mi place (Luceafărul) tăcut acela.

Ard chiparoșii de pe Ebro,
ard păgân!
Vâscoase flăcări îndoliate.
Pe țărmul gândurilor stinse,
Luceafărul -
satanic felinar cerat

însă, dacă e să privesc acest text dintr-o altă perspectivă, aș zice nimic nou sub soare.

lasă-l aşa, chiar dacă mai are mici hibe
urăsc textele create express să atingă perfecţiunea, alea care par atât de mecanice & tehnice
eşti un autor cu mult bun simţ & respect faţă de toţi cititorii tăi
uite, eu rămân o fană atât a poeziilor, cât şi a atitudinii tale

ne mai citim:)

\"împotriva mea mă lupt mereu singur\" - eu spun că ar fi mai ok dac-ai modifica versul ăsta în \"împotriva mea lupt mereu singur\"

ai mai putea să scapi cumva de repeţiţia lui şi
şi tac
şi timpul nu doare

&

ultimul vers să fie ceva de genul: timpul nu tace
or smth like this; ar fi mai puţin patetic

vezi tu :)

chestia cu fiecare cât poate e tipică unui dogmatic, unui încuiat
I beth că vezi în mişto un cuvânt de stradă, un cuvânt inadecvat pentru forţa & puterea ta intelectuală
tocmai, tu nu iei aici nicio poziţie şi mă refer strict la tehnică şi abordare
dacă nu e nonsens, de ce nu ai fost capabil să-mi dai un răspuns care să mă facă să nu mă mai întorc, să mă facă să zic ia uite mă, omul ăsta chiar ştie ce zice
dar nu, încercaţi cu toţii să vă mascaţi minusurile/scăpările printr-o o echidistanţă, ărintr-un ton oficial şi mai ales superior cu ăştia noi
eu am înţeles exact cât ai dat tu aici şi sunt sigură că am înţeles chiar şi mai multe

ambiguă

e foarte mişto cum ai străbătut fin câteva puncte, după care ai trecut la elementul cadrului - masa - mărul, imediat after - liniştea. e foarte bine cum ai procedat, dar spun eu, că detaliezi cam mult, chiar din prima strofă, existând astfel riscul de a pierde cititorul (pe mine nu m-ai pierdut, ce-i drept). e o parere pur subiectivă, asta cu prima strofă, probabil că eu mizez mai mult pe directeţe şi concizie încă de la început, apoi permiţându-mi luxul de a mă destrăbăla printre cuvinte.
nu pricep de ce toţi autorii la care am citit cât de cât un text bun au stricat întreg poemul cu un final prezentat ca lamentaţie pură.
ok - să luăm timpul ca pe un concept or ca pe un element destul de vast, atât de vast încât adeseori, pentru a fi integrat într-un text, e nevoie clar de o concentrare mai mare a restului în jurul timpului
dat fiind faptul că aici ai fost destul de ambiguuă, cu câteva referiri nu foarte clare asupra cadrului, însă ai păstrat nişte limite, eu cred că finalul e exact ceea ce acest poem nu are nevoie - face parte din aşa nu
în rest, almost un poem f. bun - mai modifică ici-colo

e mişto comparaţia cu scrumiera, dar e nonsens. ce, în scrumieră se \"lăcrimează\"? scrumiera e smth dirty, smth unusual, un spaţiu în care toată furia ta se desparte, de desprinde prin fum/ardere. ceva ca o eliberare şi probabil de aici ai dat-o tu repede cu lăcrimatul, of.
e o aberaţie de la a la z, nu ştiu cine ţi-a dat drumul pe prima pagină. nu prea ştii cum să tratezi anumite cuvinte/imagini/concepte foarte puternice, cum să creezi atmosferă. te lamentezi ca o femeie, fii bărbat, lasă plângerile astea câtre astre etc

ăsta-i un răspuns?
nu voiam să te scuzi în vreun fel, sau să persişti în acelaşi nămol
voiam un răspuns care, ba să justifice ceea ce ai făcut tu aici, nu tehnic vorbind, ci ca trăire/simţire, ba să-mi dea dreptate în mare parte
tu baţi câmpii pur şi simplu, poate pt. că genul ăsta de aluzii mă lasă complet rece

deşi mai mereu eu găsesc hibe în toate lucrurile, chiar şi în cele care-mi plac, aici nu am găsit nimic - nu am nicio observaţie
e un articol f. bun, nu am mai citit demult ceva cu şi despre teatru
mai aştept astfel de articole

şi fiind ultrafolosită tehnica, ai zis hai s-o folosesc şi eu
aşezarea asta n-ajută deloc textul, dar ascunde oarecum lamentaţiile, nonsensurile şi toate minusurile autoarei
ai câteva imagini f. puternice, însă nu salvează nicidecum textul

e precum un colaj sau un mix, unul reuşit
eu aş fi mers mai mult pe fiecare idee, adică imaginile sunt f. reuşite, dar nu îndeajuns de puternice - globulele ca-n reclama de la fanta, gen
ai imagini, nu ai atmosferă: why?
încearcă să creezi printre toate versurile astea smth different, ceva care să susţină tot ce ai zis tu aici şi în acelaşi timp să creeze şi atmosferă
anyway, e diferit de ce-am citit eu până acum - ba chiar, suspectez că versurile astea + atmosfera ar fi putut fi scrise de mine

arată bine textul, e mişto fragmentat, dar asta nu e de ajuns. sunt unele imagini f. puternice, tonul este bine susţinut, parcă sub o anume linie - ceea ce este interzis.
ba chiar, te bănuiesc de dogmatism. scapă de chestiile cu copii, soare, flooooooooori, zâmbete. gosh! fii mai bărbat de atât.
ai să vezi când intrii din plin în viaţă sau invers să vezi că nu mai vezi nimic din ce e aici, asta dacă devii nu ipocrit, ceea ce nu recomand. dacă tu aşa simţi ca aici, e ok. atât timp sât scrii ce vezi, ce simţi, e bine.

la nivel conceptual e chiar misto, insa tehnic vorbind cam lasa de dorit; adica oricine ar fi putut gandi astfel.
imaginea e urata, neinspirata si in plus.

nu e nimic de reformulat, dimpotriva; poate de taiat, da. luat separat, versul \"nu mai știu despre tine nimic\" pare desprins dintr-un cantec, dar cred ca e potrivit in acest context(dat fiind faptul ca avem florile de cicoare).
restul e foarte misto, sincer + strofa cu aruncatul lucrurilor care e preferata mea.

gh. adrian, poate voiai sa spui smth like this: pana la un comm. de bun simt din partea mea - drum lung.

odihna - agita (nu prea are cum sa se agite odihna caci e o stare de liniste, de moliciune) - Nonsens

poate lacrimile zumzaind ca albinele
by the way, rezista albinele in apa? - Nonsens

eu vad profilul ca pe un contur, de fapt asta si este; o configuratie foarte clara, pe cand fumul nu are stabilitate & contur perfect - Nonsens
poate ai vrut sa zici umbra statuii de fum, or smth like that

e un text plin de nonsensuri, cu o atmosfera supra-incarcata, nici vorba de verbumverbum precum probabil ti-ai fi dorit; ma gandesc ca ai incercat sa mizezi pe un discurs neobisnuit, inovator care ba socheaza, ba imblanzeste. eu spun sa lasi metehnele astea caci te-ncurci rau prin ele si nu iesi deloc fresh.

autorul se invarte in jurul unui miez/sa zicem in jurul unui balon ca-n jurul unei cozi; balonul asta se comporta ca un concept, ceea ce foarte bine, insa aici se merge prea mult pe aceasta idee. inteleg ideea de refren, care de altfel e desueta, dar nu trebui nici sa tragem de corzi pana la elasticitatea maxima; cu cat fortam mai mult, cu atat isi pierde din elasticitate. asadar, pe langa anumite imagini chiar frumoase si de bun simt, nu vad nimic deosebit la aceasta poezie. eu cred autorul acestui text ii este nepot persoanei care l-a recomandat, sau ceva de genul, altfel nu-mi explic de ce asa si pe dincolo.

deodata ce ai modificat si asezarea, a doua strofa de ce n-ai rearanjat-o? acolo e buba mare