Poezie
copilul
1 min lectură·
Mediu
cu stomacul ghiorțăind și
desculț se apropie de colibă
aparatul găsit de tatăl său
într-o pasăre de fier prăvălită în dune
transmitea ciudate
semnale sonore
nu plouase de mult
cât va mai dura seceta
\"today ,the international children\'s day...\"
cine să-i traducă
n-avea nici un sens
se trânti pe rogojină
din aparat izbucni deodată o voce de copil
cânta
totdeauna iubise muzica
încet
vecinii se adunară în fața colibei
tatăl ținea triumfător aparatul în brațe
se prinseră de mâini
\"toți copiii au dreptul la soare
la un cântec, un zâmbet, o floare,
toți copiii pământului...\"
*
peste vocea copilului din aparat
bubui primul tunet
022891
0
ba chiar, te bănuiesc de dogmatism. scapă de chestiile cu copii, soare, flooooooooori, zâmbete. gosh! fii mai bărbat de atât.
ai să vezi când intrii din plin în viaţă sau invers să vezi că nu mai vezi nimic din ce e aici, asta dacă devii nu ipocrit, ceea ce nu recomand. dacă tu aşa simţi ca aici, e ok. atât timp sât scrii ce vezi, ce simţi, e bine.