Andreea

draga ionut, crede-ma: \"nu am ratat in dimineata asta rasaritul\", ci l-am surprins in toata splendoara lui, intr-o clipa de vis, suspendata in atemporalitate, momentul nasterii zeului suprem, crearea luminii din fum, din neant, miezul de foc lansat din corpul haului in imensitatea vazduhului, momentul eliberarii universale. imi place poezia ta pentru ca imi aminteste de un moment fantastic al rasaritului pe care l-am prins la 2000 m, in caldarea iezerului. multumesc, m-au purificat versurile tale, mai trec.

\"intotdeauna
de acum
vei culege fructele\"
Creatorul Lumii izgonit din Paradis? nici o problema: isi adjudeca propiul lui colt de Rai oriunde. accepti provocarea destinului?

m-am indragostit de \"...doar lemnul uscat dintr-o lingura batrana/tacea si cugeta tacerea\"
imaginea bunicii, aplecandu-se tainic asupra aluatului si facandu-l sa-si depene printre suspine amintirile ca tanar spic de grau din \"lanul despletit de vant\", este redimensionata spre sfarsitul textului, cand timpul framanta oasele celui ce \"pleoapele ii refuza somnul\", facandu-l sa-si retraiasca amintirile
mi-a placut gingasia cu care ti-ai intors privirile spre trecut

imboldul de a retrai pentru cateva momente trecutul vostru, nu este decat o forma de respingere (primul pas al adaptarii), pe care o resimt trupul si mintea ta la ineditul introdus de lumea noua catre care vrei sa-ti indrepti pasii, intr-o incercare de renastere sentimentala
putin curaj, te poti desprinde

am senzatia ca in momentele in care nu esti cu noi, desfaci cu migala trupul tau in mii de foite transparente, prin care poti vedea in ce directie se inscrie cautarea ta
esti norocos sa posezi asemenea abilitati de feliere :)
limba hipotalamusului meu vrea sa descopere gustul pelinului

pentru I paragraf: cum \"sa cunosti\", \"sa acumulezi experienta de viata\", cand pastrezi ermetic (cauta intelesul cuvantului ermetic!) tot ceea ce ai experimentat: cum se realizeaza feed-backul? sa refuzi suferintei potentialul regenerator asupra fiintei umane imi suna a naivitate; ce crezi ca poti invata numai din stari de fericire si beatitudine continue: cum sa conturezi un zambet perfect? asta poti obtine si cu o pasta de dinti buna! sau cu un drog oarecare!
\"A-ti dori ceva imposibil de atins inseamna o ilogica a gandirii\": sa inteleg de aici ca toti acei mari ganditori, care la vremea lor au demonstrat ca pot duce la implinire si cele mai nebunesti vise \"gandeau ilogic\"?
\"Cand un vis se implineste, un alt vis mai mare apare la orizont.
Omul care tot ce isi doreste se indeplineste, nu mai are pentru ce lupta in viata\": cum nu mai are pentru ce lupta, cand \"un alt vis mare apare la orizont\"?
\"Insa omul nu poate exista separat de suferinta, cum nu poate trai intr-o puritate ermetica, caci suferinta ca si pacatul face parte din imanenta firii\": nu te-ai inecat ca tiganul la mal, ci as putea afirma ca tocmai invers: incerca totusi sa-ti slefuiesti ceva mai cu truda textele, pentru a nu lasa loc la interpretari de o anumita factura. astept de la tine inspiratie de zile mari! am sa te mai \" rasfoiesc\" pe agonia
inca ceva: \"Un om fericit nu poate ura\", cum sa nu poata a ura: e simplu: \"la multi ani!\" sau \"sa rasfoiesti dex-ul fericit!\", bine, altceva este daca ai vrut sa scrii de fapt: \"un om fericit nu poate uri\".

imi pare interesant poemul tau in proza, dar, confirma-mi daca am inteles bine, (pentru ca textul tau este destul de greoi cand il parcurgi prima oara si chiar inclini sa il lasi balta, eu am avut rabdare si rabdarea mi-a fost rasplatita): atunci cand asai si hido sunt prinsi intr-o imbratisare de foc si de lumina, lumea sta-n loc, isi pierde din consisenta, totul este vid, iar cand cel ce este dumnezeu pentru acei doi semizei socoteste ca este timpul pentru geneza unei noi lumi, il smulge pe unul din imbratisare, il ispiteste, iar acesta cade in pacat, isi pierde aripile, iar caderea sa provoaca un tremur atat de intens incat duce la ivirea unei noi lumi, pune in miscare, un nou univers; iara lumea nu este decat un sir nesfarsit de oglinzi in care se reflecta chipurile elor doua jumatati ale aceleasi entitati : asai si hido, ale caror jertfe succesive sunt datatoare de viata. ideea de baza: o opera de arta, de orice natura, chiar umana, se cladeste numai prin jertfa. m-a intrigat: am sa te mai \"rasfoiesc\".

patrund in lumea ta, \"ubik\", si imi place: conturezi imagini puternice, mustind de seva creatoare: inchid ochii si incerc sa refac periplul catre centrul pamantului (euridice in cautarea lui orfeu), pe urmele sinapselor tale, ma adap de la sursa, pentru ca apoi sa emerg din substanta cleioasa a miezului \"simtind gustul bulgarilor\" la picioarele celui ce trudeste aplecat asupra ogorului, caci din mainile sale izvoraste viata, si-apoi ma intrupez din val si stanca, \"cladindu-mi trupul in infinitate\". astep sa umpli \"pagina\"… pana data viitoare, voi incerca sa-i dau o sansa de a evada si evei…
(practic nu poti spune ca exista o cale pana la Dumnezeu, pentru ca este atat de aproape de fiecare dintre noi, incat cu greu poti numi mai putin de un pas, drumul spre El, insa multi nu se incred in acest adevar, indepartandu-se in felul acesta de ei insisi, si implicit de Dumnezeu)

maine, as putea fi chiar eu \"cersetorul din colt\", asa ca iti multumesc anticipat pentru sensibilitate si daruire, \"anne\"

\"Lenea e în acest caz un semnal al dezgustului - selectiv - pentru viata în care ceea ce faci nu mai reuseste decît sa plictiseasca si sa oboseasca timpul.\" - gasesc in text, in aceasta ferchezuire a trandaviei, o justificare a transformarilor (alarmant negative la o prima analiza) ce definesc trecerea mea spre maturitate, in context de final de facultate. sunt dintre cei ce vor sa traga foloase de pe urma starii de lene impusa de neuroni ca un sistem de autoaparare. voi folosi \"noua lene\" in calitate de indicator al potentialului de revigorare spirituala sau de alta natura (\"În lene se marturiseste în acest fel, pe ocolite, nostalgia unor faceri de alta speta, de o veritabila calitate vitala, care sa-ti poata da sentimentul ca merita sa traiesti, ca poti trai îmbogatind si nu omorînd timpul ce ti-a fost dat.\"), atunci cand voi da piept cu hidra sectorului remunerat al populatiei, cu sefii, cu subalternii, cu schemele complicate de nepotism si favoritisme, sperand totodata sa nu cad in extrema si scutul pe care-l credeam sa-mi fie lenea sa-mi ajunga capac de coparseu in care sa ingrop vitalitatea si resursele unei varste, pentru totdeauna. mi-a placut: voi accesa in continuare creatiile marca \"alchimina\".