infamei cu aripi cazute

imi transport creierul pe targa. in centrul pamantului, sectia de urgente. nu pot sa ma ridic din pamant. de parca as fi lut, de parca as fi os putrezit, de parca-as fi lemn de sicriu. imi cresc radacini din maini, din picioare. se-nfing adanc prin scoarta terestra, incep sa simt gustul bulgarilor. pamantul imi intra prin nari in plamani, ma vezi ca incerc sa ma ridic ? pe suprafata lunii iti vad chipul. ti s-a cladit chipul in luna ca sa il pot vedea mereu, sa nu il pot atinge. cum poti sa fii atat de frumoasa, am intrebat sapa ce ma sapa ? astazi mananc talpile cizmelor ca pe felii de paine inmuiate-n sange. ma-mpartasesc cu lut si pasla. la orizont sunt valurile si-as vrea sa le vad cladindu-ti trupul din spuma pura. la orizont sunt muntii si-as vreai sa-i vad cladindu-ti trupul din stanci. la orizont este cerul, si-as vrea sa-l vad cladindu-ti trupul in infinitate. tu nu-ntelegi ca tu esti lumea mea ?