Poezie
Copilul din pantece
1 min lectură·
Mediu
E inevitabil. Mă iubesc
pentru că nu le-am făcut să plângă
încă
sunt copilul din pântece
mă simt
zbătându-mă
în căutarea uitării,
mă aud
cerând dreptul la fericire
și-atât.
Mă văd și nu mă văd
filtrat prin unde gamma,
pe hârtii de unică folosință,
mă sărută și mă caută.
Nu sunt acolo, nu sunt aici
sunt
in fiecare femeie
si fiecare femeie
e o parte din mine.
Gem la unison
într-un ritm sacadat
și fiecare respirație e o mângâiere
si toate ma iubesc
pentru ca nu le-am facut sa planga
incă.
023.153
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrada Ianosi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrada Ianosi. “Copilul din pantece.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrada-ianosi/poezie/197947/copilul-din-panteceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AIAs vrea tare mult sa fur macar o lacrima unei femei, insa stiu ca nu este posibil. \"zbatandu-ma in cautarea uitarii\" degeaba. Macar nu le fac sa planga... soarele poate va iesi candva.
Multumesc mult de comment.
aNdrada
Multumesc mult de comment.
aNdrada
0
imi plce poemul tau si perspectiva e una minunata, cea a copilui nenascut inca din burta mamei, fatul care vrea viata!
\"sunt copilul din pântece
mă simt
zbătându-mă
în căutarea uitării,\"- imi place formularea, de nota 10 ca sa zic asa, esti un amestec de dulce si amar, caci simt eu o oarrecare nota de disperare si durere pt durerea pe care pruncul o va pricinui in viitor, imortalizata prin lacrimi