Plecarea de toamnă

O ploaie ce duce cu ea sindromul fierbinte al unei iubiri...imaterial prefăcânduse-n umbre...

\"se șterge tot
în ultima ploaie nici noi nu mai suntem.\"

Plecare de toamnă, o poezie pe care trebuie să o citești cu voce tare pentru ai simți cântecul.
în ultima ploaie sunetele devin ecouri îndepărtate
niciun om care să asculte pic pic pic
difuz și albastru
pic
mâna nu-mi devine palmă nu salvează nimic - omul se ascunde în carapacea lui, nu asistă la devenirea momentului zero, nici în sens senzorial și nici auditiv;
ultimul vers din această strofă se referă, bănuiesc, la neputința omului de a opri schimbarea naturală a anotimpului, neputința de a rămâne într-o toamnă eternă, omul cu mână și palmă nu are puteri supranaturale

ultimul cântec
pic pic pic
trecut știut prefăcut zero
nimic

se șterge tot
în ultima ploaie nici noi nu mai suntem - noi nu mai suntem toamnă, noi vom fi iarnă, apoi vom fi primăvară și... Ajungerea în punctul nul, contopirea cu punctul inițial, începutul și sfârșitul anotimpului formând un întreg efemer și reversibil în dependență de trecerea timpului
frumos poem

Mi-a plăcut cum ai folosit repetiția. Ai reușit să dai un ritm poemului și pot spune că l-am citit cu plăcere.
cu scuze pentru deranj
al 106-lea cititor,
anton

pentru trecere si cuvinte, Silvia, pentru disectia poemului ( o taietura frumoasa ai facut ), pentru sensibilitatea lui Petre si pentru sinceritatea celui de-al 106-lea cititor, Anton


ne mai citim.