anda chis

Într-o noapte albastră sau mov sau gri voi rezema iubirea de gardul minții tale, ca un pescăruș de catarg voi mișca timpul și se va clătina uitarea, noaptea verde sau roșie sau transparentă va

În diminețile când demonii coboară din umbre fardez iluzii la micul dejun înfulec secundele cu ispite, să-mi sară ochii dacă mai rânjesc la câte un vis rătăcit, cu riduri cu tot să am

Nici un joc nu mi se potrivește, mai degrabă iau totul în cârcă și nu recunosc nimic, amestec în mulțimea de mușchi profesiuni de credință trăgând la sorți pe cel mai proaspăt ucenic, de va fi

Am înlocuit privirea cu un zâmbet, pe urmă mi-am pipăit buzele să fiu sigură că n-am să te mint, am tot adunat semne de alint împrejurul mâinilor și-am trimis toate cuvintele sincere spre

Atâtea suflete neînghițite, nici la masa de prânz, nici la masa de seară, se dospesc pe cerul gurii încălecîndu-se, noaptea sparg pereții de sticlă ai memoriei și invadează retina profanând

Frumoasă pierdere inofensivă gaura aceasta din călcâi , de ce aș mai interzice respirația căutării, o mecanică adulmecare poposește în contur, dacă vreun logic ar forța marșul unui duș

Nimic nu se rezumă la o strângere de mână totuși, ținem Una minte și următoarea o împrumutăm măștii, în momentul dezinhibării, supuși remușcărilor, să avem viziunea ghilotinei.

Ceva imi traducea liber apropierea bărbaților îmblânziți, ceasul mi se blocase pe ultimul trecător cu pantofi din piele de femeie și-mi perforam urma cu monopoluri de fierberi

Când te-ai lipit altui trup mi-am îmbrăcat durerea cu cea mai frumoasă rochie și-am exersat în fața pasiunii ritualul despărțirii fără a insinua o rugă a întoarcerii, doar tentative

În linia întâi a numitei Iubiri am săpat tranșee pentru lacrimi și totuși santinela anuntă ploaie, sunt multe șoapte ghimpate dar pot să dezerteze buze, poate chiar Cineva să treacă prin

In mine a ramas o parte nelocuita cum are slabiciunea chirie si ma interizic pina la vecinatatile ei , pe o pereche de nervi sa-mi cumpar o destainuire sa ma inlocuiasca pina al spatiul

am desenat o lacrima si ,brusc, pielea a facut valuri peste un craniu deshidatrat, nu mai stiam cum sa tin pumnii deschisi fara sa nu fiu banuita de insingurare si adulmecam pofta de a-mi

UN ZIMBET MI SE AGATA DE BUZA EU IL SCUIP SA I SE CRAPE OBRAZUL DE RUSINE SA NU MA MAI MUSTE CIND ARE EL IMPRESIA CA

Ti-am trasat un vector dupa cina sa parcheze in scobitura gitului refluxuri si ochii sa nu observe nuantele volatile ale somnului din gaura cheii. Accept machiajul pieilor in stil