Poezie
patetică
1 min lectură·
Mediu
Atâtea suflete
neînghițite,
nici la masa de prânz,
nici la masa de seară,
se dospesc pe cerul gurii
încălecîndu-se,
noaptea sparg
pereții de sticlă ai memoriei
și invadează retina
profanând ochii victimelor
pline de senin,
întorcându-se de la miazănoapte
cu gurile deschise.
002661
0