când i-au găsit se țineau de mână

seara îmi voi lăsa frica la capătul patului si mă voi schimba în locul și timpul potrivit care ne va face să ne luăm de mână si să păsim peste dărâmături departe-departe, uite, vezi, în fața noastră se termină întunericul în fața noastră se vede puțin soarele de după un bloc de zece etaje dar nu ne grăbim vom fi dragul meu tot mai bătrâni încet-încet o să ne crească rădăcini adânci gheare ascuțite nu mă tem. nu mă tem încă decât de ziua aceea în care nu ne va mai ține nimic ne vom târî zgomotos pe străzile de la periferie ca niște ancore fără mal ca niște vase fără apă care