tu vois, peu à peu, on se quitte

tu trebuia să-ți dai seama încă din seara aceea pe casa scării că nu știu să fac nimic întâmplător nu mă pot lăsa de fumat și de numărat frunze căzute și nu, nu trebuie să îmi iei trandafiri am urât mereu cutiuțele în care mi se dau chestii importante și neimportante nu ghicesc niciodată nimic pentru că vezi tu în lume au rămas puține de ghicit din principiu iubesc necunoscuți altul în fiecare zi nu a fost încă ziua mea dar o să mă prindă desculț într-o rochie galbenă și după aceea nu mă va mai chema la fel la usă bate cineva care speră să nu fiu acasă