vina din caietul cu pătrățele

din unii oameni nu se alege nimic exact cum ai spus tată atunci nici nu știam câtă dreptate ai praf și pulbere corect și caietul meu ăla cu pătrățele și aiureli mergeam pe uliță \"să nu cumva să calci în noroi\" nu numai că îmi doream să mori deja vedeam cum va fi totul după și de pe-atunci știam că se va alege praful de mine uneori când veneai te vedeam de departe până ajungeai la poartă încercam să mă așez undeva bine mă-nvârteam și niciodată n-am găsit un loc firesc apoi în ziua aceea era marți și tu ai tăcut toată ziua m-ai întrebat ceva câți ani am dar tu te-ntrebai cine m-a adus și de unde