Jurnal
poveste
1 min lectură·
Mediu
în diminețile în care
n-am nimic de făcut
stau în fața ceștii de cafea
și rânduiesc lumea
din motive bine întemeiate
toate casele vor avea uși deschise
desenez copii în brațele mamelor
drumuri perfect drepte
și neapărat zâmbete tuturor
apoi mă apuc de corectat
toate poveștile triste
de schimbat sfârșituri
în începuturi
de înviat morți
cu apa vieții
cred că există
o singură poveste
-oricum nu e în carte-
pe care nu o pot corecta
căci toată lumea
refuză să învie
și am ieșit din ea
de ceva timp
023547
0
”o singură poveste”, mă duce cu gândul la Paradisul pierdut,
la decăderea iremediabilă a omului, pe care nici vrăjitoarele nu-l mai pot ridica din deșertul propriilor convingeri. Îmi place poemul tău pentru nota optimistă a versurilor de început și mijloc, unde creionezi lumea care ar trebuie să fie cu adevărat:
”desenez copii în brațele mamelor
drumuri perfect drepte
și neapărat zâmbete tuturor”
”apoi mă apuc de corectat
toate poveștile triste
de schimbat sfârșituri
în începuturi
de înviat morți
cu apa vieții”