Anca Pepelea

cam in antiteza titlu cu imaginea apocliptica din text.

imaginile create sunt puternica: puroaie cum curg, stafii care te alearga, intretaierea respiratiei, nebunia din final, insa nu aduc un suflu real ci ramane undeva ca o secventa dintr-un film de groaza, sau sf.

ajut si eu daca ma pricep:)
programul meu e aiurea, adica nu-i program insa zi-mi ce vrei si un deadline si va fi gata.

intre timp, felicitari:) !

m-ati inteles bine si nu stiu ce as mai putea adauga...poate doar un multumesc catre fiecare, catre cer si catre pamant.

sa aveti grija de lume,
secunda

prima strofa este o reusita declaratie de dragoste! superba in exprimarea ei plina de frumos si eternitate!

chipul iubitei straluceste in lumina, cu ochii ei albastri precum cerul, caci zborul apartine cerului:\"În ochii tăi își scurge zborul libertatea \", cu par lung, ce parca atinge solul, tragand cu el tot vuietul \"De părul tău se ține vântul pe pământ \", cu maini fine, delicate si degete subtiri,poate prea firave, precum e linia orizontului unde se gaseste infinitul \"În palmele-ți își culcă infinitul jumătatea \", iar in final umerii apar dezgoliti, albi si puri cum doar astfel poate fi un dor ingeresc \"Pe umeri, melodii de dor îți scrie-un sfânt.\"

strofa a doua, dezvaluie dragostea poetului caci iata, el se renaste din privirea ei, din mainile ei si din cantul ei .

nedumerirea din final nu asteapta un raspuns.\" Cine sunt? Cine sunt? \"; repetitia este doar o chemare la apropiere, la unire, acolo, gura langa ureche, mana in mana si trup langa trup, acolo, in sarut.

un sentiment dulce al implinirii iubirii ramane in urma tacerii ce se asterne.

Copila blanda, scrisoarea mea
in lacrimi te gaseste,
in chin si in durere grea
dar, rogu-te, citeste-o!

Aveam candva si eu un dor
o dragoste ca toate cele
si chiar la ea m-am dus sa-i spun,
la ea, prietenei mele.

Iar mai tarziu cand el pleca
lasandu-ma spre jos
catre ea,tot Raluca o chema,
m-am plans de despartire.

Nu dupa multa vreme apoi
venise ea sa-mi spuna
sa nu ma supar,sa inteleg
caci acum cu el ea este.

Eu i-am zambit si am acceptat
iubirii cum sa-i pui oprire?
dar, iata, din prietenie
nu au mai ramas decat cuvinte.

O, nu i-am zis ca m-a jignit
ca m-a tradat sau ca ma doare;
incet incet am ocolit
prietenia trecatoare.

Acum, copila ma-ntelegi
ca jertfa din tine
e mult prea mult pentru un om
ce nu are respect de sine.

Mai plangi putin, e chiar firesc
dar mai apoi te-ndreapta
spre ea si spune-i ce gandesti
cumva sa cauti iertare.

Veni-va ziua cand vei vrea
sa ii fi spus in fata
ca a gresit ca tu doreai
o alta cale-n viata.

Copila, draga mea, ramai acum cu timpul
din cand in cand sa iti culeaga
o stea si trei magice cuvinte,
rostite tare sau pe soptite:

\"te iert, prietene\" !


te imbratiseaza,
a timpului spuma de val,
secunda

corect, sunt 12...
no, scuze, dar tot imi sta in gat rima:D

în locul acesta cu arbori și flori -11
m-așteaptă ascunse maligne ninsori -11

o, vino cu mine mi-e frig și mi-e teamă-12
să nu mă îngroape ninsoarea hicleană -12

și strânge-mă-n brațele tale. apoi -11
aprinde o lampă am inima sloi -11

și ia-mă de mână prietene ca să -12
găsim împreună un drum spre acasă -13!!

dar glasul mi-e șoaptă zadarnic te strig -11
și pasul mi-e șubred și tare mi-e frig -11



e remarcabil efortul tau de a scrie poezia, insa, dupa cum observi, acolo chiar se rupe ritmul si insasi vraja.
am citit poezia cu drag, insa, in fine...

pe de alta parte, tot greul poeziei care se simte insa nu se vede, prin rimele frumoase si care curg de la sine, se strica la \"ca sa/ a-ca-sa\" .

cu tot respectul, pare o rima gasita in graba si prea usoara...

cu ingaduinta ta,

mai mai mai :)))te tii de glume?:P

e frumoasa poezia insa parca strica totul faza cu \"ca sa\"...

cum e jocul de-a rutul?!
ce inseamna parseci?

multumesc

si iata zborul:
<<\'\'Seamănă cu un salt în gol\'\',
mi-am zis, cu tălpile sărutând
încă muchie de stâncă...
Și de-abia atunci,am știut
că trebuie să mai existe o trecătoare...
Tu, tu, tu, te mai tutuiam eu
respirând încă-umbra pașilor tăi
alungindu-se ușor, ușor peste praguri.>>

un zbor asteptat cumva, dorit in ascuns si pentru care orice incercare merita.
\"si de-abia atunci\" -subliniaza desprinderea de pamantesc, \"de stanca\", de o stare de fapt care doare si e prea tare pentru suflet.
acolo, in inaltimea primului pas in aer apare speranta unui nou pamant, mai fertil, mai cald, mai bun \"trebuie să mai existe o trecătoare... \"punctele de suspensie arata continuarea zborului,care, tragic, in final, se opreste, devine doar un punct.
repetarea acestui \"tu\", un tu al iubirii, al dragostei absolute si purificatoare, este ca o ultima ruga de izbavire si iertare a tuturor neputintelor \"Tu, tu, tu, te mai tutuiam eu \", un strigat ce cade tot mai stins din inalt spre abis \"respirând încă\" , subliniind drumul scurt al zborului.
repetitia se regaseste si la abverbul de mod \"usor\" aducand o ultima imagine a trecerii dincolo de limita, de spatiu si de timp \"alungindu-se ușor, ușor peste praguri.\"

exista si pe forum o rubrica speciala pentru concursuri literare.
e pacat ca nu treceti pe acolo.

http://www.poezie.ro/mod/phpBB2/viewforum.php?f=3

###
secunda

interesanta forma de expunere;
chiar inainte sa ajung la ultimele 2 versuri remarc urmatoarea chestie:
\"si
[...]
daca
[...]
as incerca
[...]
inca
[...]
o data
[...]
sa ma intorc\"

astfel ca penultimul vers\"as mai incerca macar o data\" nu mi-a picat bine.(deci l-as anula)

ceea ce reiese indirect ( respectiv, si daca as incerca inca o data sa ma intorc ) este asemeni unui mesaj ascuns intr-o sticla...il vezi, dar nu il poti atinge.

ma rog, e doar o parere.

florilor straina exclamarea le este
de aceea se si duc atat de curand in poveste

stelele se sfarma repede in lumini
caci nu au cum sa fie rotunjimi

ploaia de vara se freaca usor
de frunzele uscate si nu e nici o jale
sau vreo exclamare in ochii lor

tacerea nu exclama,nu striga nici din pietre
ea doar cu timp se naste si moarte nu cunoaste

necuvintele se contureaza usor in gesturi blande
fara sa mai poata darui vreun semn sau vreo ruga

pescarusului nu ai atunci ce sa-i mai ceri
el insusi uitandu-se dincolo de orizonturi reci

mainele ce s-ating atat de mult se plac
incat e in zadar sa le mai spui ceva

biserica isi apleaca capu-n-adancimi
si doar sa o asculti mai poti la ceas tarziu

iar trupul...da, iata, el mi-a mai ramas
bolnav de tuse seaca
si mult prea resemnat

iar granita lui Intru
pesemne e departe
de nu mai vad sfarsitul
ca Iona eu imi strig
in singuratate
cuvantul

###
multumesc celor ce mi-au ingaduit pentru cateva clipe in timpul lor sa traiesc:)

multumesc:) m-ai coplesit cu aprecierile tale

nu, bogdane, nu e vorba de fericirea in doi! acelea or fi iubirile fericite!

cele frumoase isi uita \"noi\"-ul in tacere.

simulacrum, iubirile de care spun eu nu vor sarut caci se stiu fara sprijin in vreo umbra.

###
va multumesc

am ramas admirand floarea...

pai scrie-i o scrisoare!da-i un telefon!
sau e moarta?!nu cred.

si,nu ar fi rau, sa renunti la acele puncte de suspensie care deranjeaza libertattea cititorului de a savura creatia ta.

frumoasa!
mai ales ca la final intrebarea se finalizeaza cu un urias punct ce aduce cu el,poate, o resemnare.

in drumul cand intalnesti
doar o firava frunza
s-o prinzi in degete s-o strivesti
sa simti a gustului natura

in pasii tai cand insotesti
secunda cea din urma
s-o iei smerit intre taceri
sa uiti eternitatea umbrei



###
drum bun in cautarea ta!