Poezie
Semnul de întrebare
1 min lectură·
Mediu
semnul de întrebare
împrumută din culoarea
cuvintelor ce se miră
semnul acesta uneori
atât de mult tace
încât am impresia
că plânge
semnul, da, de întrebare semn,
vine câteodată
fără sens, fără a-și aștepta
un răspuns
sau chiar fără a-și crede
ecoul
semnul de care spun
mi s-a pus
la graniță de suflet
cui să-i mai cer exclamarea acum?
032.965
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Pepelea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 59
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Pepelea. “Semnul de întrebare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-pepelea/poezie/44654/semnul-de-intrebareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BC
BCBig Mircea Calin✓
Intrebarile fara sens,de fapt au un sens ascuns,iar noi incercam disperati sa-l gasim.Poate din cauza asta ne atrag atat de mult.
0
florilor straina exclamarea le este
de aceea se si duc atat de curand in poveste
stelele se sfarma repede in lumini
caci nu au cum sa fie rotunjimi
ploaia de vara se freaca usor
de frunzele uscate si nu e nici o jale
sau vreo exclamare in ochii lor
tacerea nu exclama,nu striga nici din pietre
ea doar cu timp se naste si moarte nu cunoaste
necuvintele se contureaza usor in gesturi blande
fara sa mai poata darui vreun semn sau vreo ruga
pescarusului nu ai atunci ce sa-i mai ceri
el insusi uitandu-se dincolo de orizonturi reci
mainele ce s-ating atat de mult se plac
incat e in zadar sa le mai spui ceva
biserica isi apleaca capu-n-adancimi
si doar sa o asculti mai poti la ceas tarziu
iar trupul...da, iata, el mi-a mai ramas
bolnav de tuse seaca
si mult prea resemnat
iar granita lui Intru
pesemne e departe
de nu mai vad sfarsitul
ca Iona eu imi strig
in singuratate
cuvantul
###
multumesc celor ce mi-au ingaduit pentru cateva clipe in timpul lor sa traiesc:)
de aceea se si duc atat de curand in poveste
stelele se sfarma repede in lumini
caci nu au cum sa fie rotunjimi
ploaia de vara se freaca usor
de frunzele uscate si nu e nici o jale
sau vreo exclamare in ochii lor
tacerea nu exclama,nu striga nici din pietre
ea doar cu timp se naste si moarte nu cunoaste
necuvintele se contureaza usor in gesturi blande
fara sa mai poata darui vreun semn sau vreo ruga
pescarusului nu ai atunci ce sa-i mai ceri
el insusi uitandu-se dincolo de orizonturi reci
mainele ce s-ating atat de mult se plac
incat e in zadar sa le mai spui ceva
biserica isi apleaca capu-n-adancimi
si doar sa o asculti mai poti la ceas tarziu
iar trupul...da, iata, el mi-a mai ramas
bolnav de tuse seaca
si mult prea resemnat
iar granita lui Intru
pesemne e departe
de nu mai vad sfarsitul
ca Iona eu imi strig
in singuratate
cuvantul
###
multumesc celor ce mi-au ingaduit pentru cateva clipe in timpul lor sa traiesc:)
0
