Anca Pepelea

Am sa fiu si eu mica-mica pe acolo...

ce am spus eu, ai recunoscut si tu, ca e corect. asa incat, tonul tau ironic si rautacios puteai sa-l fi pastrat pentru alta ocazie.
si ai presupus gresit ca nu am citit toata poezia. doar ca am comentat numai din punct de vedere gramatical. despre sens, se comentase mai sus, ba chiar mai mult, tu ai reusit sa deslusesti tot misterul poeziei prin comentariul aferent.

...cand vor cainii ...

\"hai cuie, \"
in primul rand este un vocativ, iar cuvantul din vocativ e separat prin virgule-> hai, cuie,
apoi cuie e plural -> voi haideti -> haideti, cuie,
si apoi vocativul este utilizat cu terminatia art. hot. -> cuielor
-> corect: haideti, cuielor,

chestia cu \"sau nu\" aduce un ton de gluma gen \"care este\" \"parerea mea\", ceea ce strica aerul de melancolie-visare creat pana atunci.

\"pai nu mor caii cand mor cainii, si de altfel...\"
( N.Stanescu )

Din punct de vedere gramatical, greseli:
a. tarf-adolescenta -> corect cratima uneste doua cuvinte pentru a reda un substantiv compus, asadar, tarfa-adolescenta; apoi nu se poate substitui \"ã\"-ul deoarece articolul nehotarat \"o\" determina sa fie vorba de tarfã si nu tarfa, asadar nu poti scrie o tarfa(dolescenta) daca e sa citesti a-ul acela in loc de ã .
b. Mă ard în măruntaie icoane pângărite
pe cine? – pe mine ma; ce fac? ard; unde? in maruntaie
-.> care e intrebarea spre a raspunde cu icoane?
c. valuri, imense -> nu se pune virgula intre substantiv si adjectivul care il determina
d. Dumnezeul și-a-ntors -> Dumnezeul cui? nu se specifica, asadar, e vorba de Dumnezeu , nearticulat
e. maica Sfântă -> se scrie Maica Sfanta
f. Și n-am […] Mă ard […] Și maica Sfântă plânge -> conjunctia \"si\" leaga doua fraze de acelasi fel, ori in prima e vorba de tu, in a doua de tu, iar in a treia de Ea; apoi, Maica Sfanta plange ca tu te arzi sau pentru ceea ce se intampla in lume?

Din punct de vedere estetic-filosofic- etc, greseli:
a. Virgină sau gravidă, oricum e inocentă-> oricum, adverb tradus prin \"indiferent cum\" ceea ce determina o stare de indiferenta fata de tarfa ceea ce contrar la ce doresti tu sa nasti in sufletul cititorului
b. Întorși din legea firii, ea sclav și el stăpân.-> rezulta ca firesc sa fie ea stapana si el sclav
c. ne face să zâmbim,/ Uitați-vă -> de ce nu te uiti si tu? adica spui \"ne\" face sa zambim in sensul ca toti am vazut ceea ce e in jur si de aceea zambim, apoi spui \"uitati-va\" ca si cum doar tu ti-ai dat seama de ce am zambit cu totii mai inainte
d. in strofa precedenta te ardeai si acum te incluzi in cei ce spun cu ipocrizie : \" asta-i viața!\" prin folosirea pronumelui personal \"ne\"

Dupa cum vezi nu m-am legat de stilul poeziei, de rima si de ritm... Ci doar de ceea ce trebuie sa fie logic si corect. Se pare ca dupa atatea pareri si 700 de vizualizari nimeni nu a vorbit despre gramatica si sens. Daca, totusi, consideri ca am gresit cu ceva in cele afirmate, astept sa imi argumentezi, gramatical si logic.

daca penultima strofa nu avea aer de hip-hop - adica rima atat la sfarsit de vers cat si in interiorul versului: amprenta/desueta/alba/concreta/creta ...
daca ultima strofa- explicativa prin felul ei- nu exista...

atunci intreaga poezie era un rau lin ce isi lasa mireasma de alb peste gandurile cititorului.
iar alb, era de giulgiu. si gandul ramanea langa soare.

multumesc Daniel de gandul cel bun!
dar gandeste-te ce alegi! a fi Romeo inseamna a fi gata sa mori cand afli ca iubita ta a murit...

iar azi, prea putin se moare din iubire. suferinta a intrecut demult dragostea.

mie nu imi place inceput, acel a venit primavara. parca suna a compunere de clasa prima.
iar sireturile nu se vand din cauza a mult soare. ci pentru ca asa e traditia. chiar si daca e ger, uite la noi e ger, la brasov, tot se vand roiuri de sireturi.
pragmatismul e ok, insa daca l-ai si mitiza putin, ar fi mai bine.

strofa a doua pare ca salveaza poezia. mai ales finalul. te copleseste. ceea ce e de bine. de foarte bine.

ajung sa ma intreb de e de viata sau de moarte vorba in poezie.
viata apare din: primavara, soare, martisor, suflare, iubire.
moartea din: rezemare, cavou, presatul, iarna.

repetitia lui \"iarna\" parca atrage greutatea mortii. de aceea tind sa cred ca primavara asta totusi s-a nascut din amintiri...

da...e primavara peste tot.

parerile voastre m-au facut sa zambesc, cumva m-ati inteles si chiar mai mult, am simtit ca o imbratisare vorbele voastre...

cuvantul pornografie poate ca nu e frumos...dar e adevarat. sufletul meu asa s-a simtit in clipa aceea.

ramaneti cu bine.

O clepsidră uriașă ține socoteala secundelor, minutelor, orelor---> clepsidra tine socoteala secundelor, secundele tin socoteala minutelor, minutele tin socoteala orelor

Despre nimicul care cuprinde totul.
Si despre totul care umple nimicul.
---> pare doar un joc de cuvinte, cum ar putea fi si o moarte vie si o viata moarta, doar asa din drag de antiteza

Un nou ALFA.--> caps lock fara sens; se sugereaza deja finalul...asa incat poezia poate avea punct aici

Clepsidra e întoarsă din nou. --> nu ai mentionat cand a fost prima oara intoarsa:) de ce din nou atunci?

ma rog, am impresia doar a unor enumerari...ca si cum te-ai jucat si tu cu litere intr-o doara...
unde e sentimentul? sentimentul care sa o defineasca poezie.

in fine...

va imbratisez pe toti...
Andrei, fie dar ca iubirea sa aiba de-a pururi verde...!
Taisia, cumva, pana la urma si alergatul are un final...

comentand ridicolul, ai creat ridicol.

ce mai cauti aici de crezi ca toti sunt plajiatori?
du-te si traieste singur in camera ta rece!

necrezand respectul,

o inima cand e vie, e calda. sper sa iti priasca nemurirea cea rece.
necrezand in respectul tau,

cam tarziu, dar acum recitind poezia ii dau dreptate lui costel:) si am scos ultimele doua versuri.

merita din cand in cand sa mai recitesti...:)

destul de dificila poezia pentru ca iti trebuie o atentie anume de a retine care eu saruta care tu.
imaginea e interesanta as zice.

finalul este se pare unul fericit. iubirea implinita.

tehnic, o iau pe rand.
- corect se scrie eu-uri, tu-ul, eu-ul.
- inainte de \"si\" nu se pune virgula
- iar fiindca suntem
- se creeaza
- repetitia lui apoi pare obositoare
- ultimul iar nu e neaparat necesar
- verbul a fi poate fi inlocuit si cu a deveni, a ajunge, ceea ce ar crea imagini mai ample...poate:)

pupicei,

se pare ca te-a trezit prea curand si nu ti-ai mai gasit domnita.
ei, in cazul asta, pertmite-mi a-ti spune, frate, mai ia o sticla de vin!

hai noroc! si la ...galop, de data asta!

da, poezia imi pare un joc. si e chiar haios. incep sa te amuze la un moment dat \"e\"-urile si jocul te acapareaza tocmai pentru a vedea pana unde se intinde acest \"e\".
si la final, nu stii de sa te bucuri sau nu cand descoperi ca \"totul e\".

cineva spunea candva ca daca toti suntem rasisti nimeni nu este. parafrazand as spune daca totul e, atunci nimic nu este.
si uite cum stau, la final de poezie privind ciudat spre litere... si incepand cumva, instinctiv, sa caut un \"e\" negativ.
si iata, ca desi nu exista negatia, care ar determina o lipsa, o nemultumire, finalul aduce un regret... acel \"eu...e\" aratand cumva neconcordanta sinelui cu lumea, unde fiecare \"eu\" se alatura lui \"sunt\".
iar acel \"totul e\" surprinde o dezamagire. prea sunt toate si nimic sa fie al tau.
iar acest prezent pare ca nu iti apartine.

acum, referitor la partea tehnica as indrazni sa iti arat cum am citit eu poezia.

\"e\"

pentru ca farasul din fata mea e
matura de langa el e
mizeria din camera e

sacii atarna in noaptea care e
si sacii sunt
pentru ca zidul de iedera e,
acoperisul ei e.
e, indiferent
daca ma urc pe el sau nu

pentru ca pe cartea verde e o floare ce se uita prin geam
langa carte e un lichid rosu
nu a fost, nu va fi, e !

pentru ca telefonul nu suna, e

rosul e si albastru
verdele e si albastru
albastrul e si rosu si verde

pentru ca ea e, el e, eu e

totul e

###
cu ingaduinta ta,

Serbane, multumesc mult de imbratisarea ce mi-ai trimis-o parcurgand din mine. Si am sa spun soptit ca m-ai facut sa zambesc simtind duioasa bucurie din randurile tale ce le-ai lasat la metamorfozare.

Gabriela sincera sa fiu m-ai uimit cu interpretarea ta, m-ai uimit placut de bine. Multumesc.
Fie cu prietenie,

inca din titlu pari ca te joci cu cuvintele.
sarutul e pentru un inger? sau este realizat intr-un ger? cine sa stie? asa ca se continua cu poezia...

primul vers e calm desi ruptura crucii precis s-a facut cu zgomot.
intreaga poezia devine apoi o alergare, care e in fapt, o nastere. mama \"impinge, impinge\".
copilul vine aducand cu el un suflet inchegat in universul stelar.
apropierea de pamant, determina o frica ciudata, e forta gravitationala a firescului ce incepe deja sa il imbrace. si-atunci, credinta ce pana acum i-a fost aripa, devine talpa.
finalul apare atat de rece, incat te determina sa il mai recitesti imediat, parca o prea mare liniste se asterne altfel...
iata, omul...usor imbatranit, dar inca alergand spre ale lui...

trebuie sa marturisesc ca preferam sa nu regasesc titlul printre versurile poeziei.

desi e vorba de exclamatii, poezia ta nu are nici una.
imaginea creata pare idilica dar in acelasi timp cumva, razboinica...

mi s-a parut putin greoaie in lipsa semnelor de punctuatie.

si pana la urma, in poezia ta nu se intampla nimic.
totul nu e decat un gand.
si nu spui de ce doresti rastignirea. nu dai nici un motiv pentru ca ea sa se intample.