Anca Pepelea
Verificat@anca-pepelea
„primum vivere deinde philosophari”
sunt doar cuvant aici. timpul ce l-ai pierdut pentru a ma rosti in gand, mi-a dat mie viata, multumesc. sa ma ierti daca in viata ce mi-ai daruit-o nu te-am bucurat. ### id yahoo messenger:secundita www.en-joy.ro
am sesizat ca "oare" sta cum s-ar spune in gat cu toate acestea am vrut ca el sa accentueze dilema in care ne aflam de multe ori...
fiecare strofa e independenta...
in fine ...
____
multumesc
Pe textul:
„Drag de mine" de Anca Pepelea
va multumesc de pareri si sfaturi
____
multumesc
Pe textul:
„Rana din gura" de Anca Pepelea
perseu, e frumoasa intentia ta insa cum sa prind mana ce o intinzi daca nu o vad? puteai lasa o adresa de mail, un nick pe yahoo messenger,un numar de telefon...sa lasi ceva de care sa ma pot prinde...
va multumesc pentru gandurile voastre....
multumesc tuturor care m-au citit, prin rabdarea voastra mi-ati inflorit un zambet!
_____
multumesc
Pe textul:
„in deriva" de Anca Pepelea
emilio: intentia conteaza,uneori:)
va multumesc...
(intr-un fel ati dat aplauze actorului)
cu plecaciune...:)
Pe textul:
„Matinala" de Anca Pepelea
"Bucată de suflet smulsă din tine
cu iubirea creatorului vremelnic
și durerea facerii.
ceea ce urmeaza e doar o completare, sau o detaliere a primelor randuri.
lipseste versului o melodie lina, asemeni cantecului de leagan...dar nu era neaparat sa existe asa ceva...
_____
multumesc
Pe textul:
„Definiția cântecului de leagăn" de Paul Bogdan
cine doreste sa afle ce si cum citeste la forum, cauta, intreaba...
in fine...e doar o parere...
si totusi, ce doreai sa demonstrezi cu acest editorial? nu mie...ci celor ce intra pentru prima data aici sau celor mai novici...
____
multumesc
Pe textul:
„A treia scrisoare deschisa" de Radu Herinean
mi-a amintit si de povestea cu "hainele imparatului" -in special strofa 2.
in concluzie, care era mesajul?
_____
multumesc
ps:
1. stimabile Bogdane, toata stima si jos palaria pentru talentul tau, dar nu mi s-a parut de bon ton sa vorbesti in numele lui Nichita... mai avem inca limite, nu crezi?!
2. pana la urma as prefera sa se limiteze parerea la poezie si nu la "cum petrecem in timpul liber" , nu de alta dar un pic de respect, domnilor, fata de provincie!
Pe textul:
„Înger profilactic" de Liviu Nanu
pai, daca nu citeam "moarte de om" mai aveam timp sa reflectez si eu nitel acolo o pasare, un negru, un zbor, un om...
asa, multam fain , le-ai zis pe toate pe fatza: moarte, negru, aripi (acelea de inger sunt albe, nu?!:) ), ma pierd...
_____
multumesc
Pe textul:
„Moarte de om" de Gabriel Nita
"Imi doresc doar sa dorm, sa nu mai fiu treaz," ---- multumim de explicatie dar stie fiecare ca daca dormi nu mai esti treaz----
"sa nu mai simt si sa nu mai gandesc nimic."---si cu visele ce te faci? nu sunt si ele tot ganduri? nu te-ai trezit plangand niciodata? sau speriat? adica, nu ai trait (ceea ce implica sa simti si sa gandesti) niciodata un cosmar? sau , ma rog, un vis?!
______
multumesc
Pe textul:
„Tristete" de Gabriel Nita
pare o scena biblica, unde cel judecat e chiar Dumnezeu...-ma refer aici la "tacerea" in fata acuzatiilor pretinse;
in fine...oare de ce credem ca stelele sunt reci? poate doar ochii cu care le privim...
o stea arde mereu spre a lumina...
____
multumesc
Pe textul:
„Judecata" de Gabriel Nita
am sters ultimele doua versuri, respectiv:
"cum altfel sa mai traiesc daca nu am
dragoste?!"
in schimb, ultimele tale cuvinte m-au magulit...multumesc
schimb si rima fuga/ruga ...
insa..subtitlul , lasa-l:)
_____
multumesc
Pe textul:
„azi facem dragoste" de Anca Pepelea
duioasa,-ca din salcia
lasata-n pragul
adolescentei
pe-un mal fraged,-
si peste crestet
te stropeste
cu roua curcubeului
de vara
in clinchetul
firav,
un an ti se coboara
in palmele curate,
in gandul uscat
de slava,
in trupul fara teama,
in ochii umpluti
cu seara...
amintirea-ti toata
se strange-n calimara,
si-n glasul ciocarliei
un imn ti se inalta,
in ceasul cand din codrii
eternitatea-ti coace
o viata cu arome
din mii si mii de plante,
o picatura de pelin
si una mult prea dulce,
un praf de frunza cruda
amestecat cu toamna,
un fir de lacramioara
lipit de o zambila,
cateva vreascuri
legate cu verdeata,
si alte ciudatenii
din botanica lumii toata.
privind la slujba alba
ce timpul ti-o inchina,
cu mica mea urare
ridic paharul rosu
si iti inchin de bine,
de dragoste si viata,
si multa bucurie!
Anton, ingaduie-mi sa te imbratisez si sarutandu-ti obrajii sa-ti spun doar "la multi ani", vechea urare ce din stramosi cuprinde prea multa daruire!
ps. nexus, am ghicit anii:)
_______
multumesc
Pe textul:
„Unui dascal" de Radu Tudor Ciornei
duioasa,-ca din salcia
lasata-n pragul
adolescentei
pe-un mal fraged,-
si peste crestet
te stropeste
cu roua curcubeului
de vara
in clinchetul
firav,
un an ti se coboara
in palmele curate,
in gandul uscat
de slava,
in trupul fara teama,
in ochii umpluti
cu seara...
amintirea-ti toata
se strange-n calimara,
si-n glasul ciocarliei
un imn ti se inalta,
in ceasul cand din codrii
eternitatea-ti coace
o viata cu arome
din mii si mii de plante,
o picatura de pelin
si una mult prea dulce,
un praf de frunza cruda
amestecat cu toamna,
un fir de lacramioara
lipit de o zambila,
cateva vreascuri
legate cu verdeata,
si alte ciudatenii
din botanica lumii toata.
privind la slujba alba
ce timpul ti-o inchina,
cu mica mea urare
ridic paharul rosu
si iti inchin de bine,
de dragoste si viata,
si multa bucurie!
Anton, ingaduie-mi sa te imbratisez si sarutandu-ti obrajii sa-ti spun doar "la multi ani", vechea urare ce din stramosi cuprinde prea multa daruire!
ps. nexus, am ghicit anii:)
_______
multumesc
Pe textul:
„Unui dascal" de Radu Tudor Ciornei
stiti, nu puteam sa spun aceasta dorinta lui, asa incat am scris-o aici, am recunoscut in fata voastra ca uneori avem nevoie sa facem dragoste nu pentru a procrea sau din placere ci pur si simplu pentru ca e singurul mod de a face rost de acel strop de putere pe care ti-l da dragostea ca sa poti trai inca o zi ...
si, in noaptea zilei in care am scris am avut parte de dragoste...nu intru in detalii intime,va spun doar ca nu era nimic programat si nici ceva firesc sa se intample...
am privit cerul instelat si apoi am facut dragoste din nevoia de a regasi iubirea...
multumesc Oriana draga de steluta,i-ai dat versului meu bucuria de a fi si el printre astre...
stiu ca nu e o poezie grea insa e incarcata de multa durere si bucurie...
si de aceea am lacrimat in noapte...
_______
multumesc
Pe textul:
„azi facem dragoste" de Anca Pepelea
celor care au vise:
sunt dintre cei care
nu adorm.
Teoretic,
prin gandul meu s-ar putea naste
intreg universul,
caci sunt la fel ca o poarta
fara lacat.
Nu mai am garduri
de care sa-mi prind mainile,
sunt nedorita in zodie de ispita,
imi astept casa,
e cel mai bun decor.
_____
multumesc
Pe textul:
„Varsator" de Gabriel Nita
ideea care ai explicat-o mai jos, la comentarii, nu am desprins-o din text; mie mi s-a parut o reala detasare fata de aceasta inormantare, o participare obiectiva, poate chiar obligatorie.
adj. dem. "al acestui" intareste efectiv distanta afectiva dintre mort si tu.
dar cum vine cu "cadavru tacut"? pentru rima? sau se mai intampla sa si vorbeasca ...
_______
multumesc
Pe textul:
„Biserica" de Adriana Camelia Silvia Popp
si, de cele mai multe ori ramai cu ultimele cuvinte , doar nu degeaba se spune ca finalul incununeaza opera...
si acest final e superb!chiar extraordinar si atat:
"vom trai cu adevarat,
macar in timpul in care
se intampla sa fie poezie."
_______
multumesc
Pe textul:
„Am pierdut o poezie" de catalin smacu
am gasit o lacrima ,
o lacrima adanca,curata
parea ca-i apa vie
din vis cu simbrie
vis tulburator,greoi
in care cerul sarutase
frica ta de iubire ,
frica fireasca,albastra
dincolo de cuvant
undeva , pe-un mal sfant
mal de departare, de chemare
am gasit o soapta ,
parea ca-i tremur de suflet ,
tremur geometric,poetic
zvacnire din patima ta
la sarutul zarii cu stelele
cand ne-am declarat vesnicie .
sarut de dor,de amor
acum s-au risipit straiele
de pe nori , vin zile cu ploi
ploi fara cuvinte,fara juraminte
si gandesc la nemurire...
nemurire alba, singuratica
_____
multumesc
Pe textul:
„gandind la nemurire" de pop romeo
insa, regretul, sau cainta apare cand ai facut ceva gresit, cand esti responsabil de ceva anume ce s-a intamplat, ori,in cazul de fata altul a fost cel ce a inventat focul,apa,mijlocul, groapa,pustiul, azi, copii bastarzi si aripile albastre.
dar,extraordinarul apare tocmai in aceasta redescoperire a fiecarui lucru si astfel devii raspunzator de toate si daca focul arde prea tare si ucide e vina ta ca l-ai facut atat de puternic, de mare.
se intercaleaza si "lucruri" personale, cum ar fi acest "nu stiu", "poate" ,"vise neincercate", ceva ce depinde clar de vointa fiecaruia de a cunoaste, de a indrazni de a spera.
ori, se pare, regretul tardiv demasca resemnarea si cere iertare nu omenirii, nu vreunui preot ci lui insusi, fiecare parere de rau fiind o acceptare a vinovatiei si o chemare la gasirea de solutii, astfel incat, sa nu mai existe o alta zi in care in loc de cumparaturi sa scrie aceeasi lista de pareri de rau.
am ramas totusi cu impresia ca se moare; de obicei in preajma mortii realizezi toate greselile vietii si acele puncte de suspensie din prima si ,respectiv, ultima strofa par a fi ca 3 picaturi de lacrimi,de despartire, mai ales ca sunt asezate dupa cuvinte ca "groapa",respectiv,"aripile albastre", primul fiind asociat direct mortii, mormantului, al doilea, indirect poate exprima inaltimile cerului,credinta, sufletul,in cele din urma, care nu a mai avut curaj sa se ridice din adancuri.
si astfel, tot ce se lasa in urma e doar parere de rau...
____
multumesc
Pe textul:
„Păreri de rău" de Andrei Dumitrescu
