Poezie
in deriva
1 min lectură·
Mediu
nu mi se intinde nici o mana
nimeni nu are un ochi de mila
pentru suferinta
mi-e gura plina de sange
am falca amortita
lumina dispare
sau revine
ma ridic aiurea
merg pe coridoare
trebuie sa existe
un drum spre acasa
adorm cu agale, cu capul intr-o parte
sa vii negresit sa ma trezesti
cat inca mai e soare
cat inca mai respir….
am nevoie doar sa te tin in brate,
sa zambesc usor,
sa cer ingaduinta
sa cada ploaia peste tot
hai, te rog, vino mai curand…
032553
0
insa, imi pare foarte rau, dar nu prea impresionează.
sper că nu te super? Este doar purul adevăr(zic eu).
totuși mi se pare destul de interesant, daca mă gândesc mai bine, fiindcă toți se străduie să fugă de simplitate, dar tu o trântești gata coaptă...
succes!