Anca-Iulia Beidac

cu tot cu vrabie si copac si spada aia plinda de praf si otrava Julietei.
m-am topit cand am citit ca ar fi un ursulet de plus in cea mai frumoasa poezie de dragoste pentru ea... :)

bucata asta mi-a placut cel mai tare:

"ici este un tablou sepia culori vii puternice
la început sîntem tineri
sau copii și ne ținem de mînă mergem spre un apus
iar la sfîrșitul drumului sîntem bătrîni deja
ne ținem de mînă și sîntem în apusul care
ne-a înghițit"

excelent text, adrian!

uite, in ciuda rimei, care nu-i pe gustul meu, finalul asta de poezie mi se pare tare dragut:

'ninge cu tine în mine de ieri
inima mea înzăpezindu-mă
înzăpezindu-mă
ticăie
prin
hârtii.'

scrii fain, diana, am mai lasat un semn si sub alt text. scrii frumos, ca si prenumele tau, care pe mine ma duce cu gandul la una (dintre multele) iubite a lu' zeus, pentru care s-a facut ploaie argintie pentru a putea ajunge in temnita unde fusese inchisa de tatal ei, acrisiu, s-o iubeasca (daca nu ma inseala memoria, o chema danae, iar rodul dragostei ei cu zeus - perseu).

aterizai si eu in tetxul asta, care place. imi place.
e o poezie bine tinuta in frau. in acelasi frau cu care se tine calutul numit Laura, diii si plin de scaieti in coada.
mie mi se pare foarte consecvent cu el insusi acest text, adica si caciulile de iepure dar si defunctul mos gerila care n-a existat (asta da dilema filozofica; port o discutie similara cu niste colegi de vreo saptamana, si-anume daca lupul din scufita rosie va fi acuzat de crima, avand in vedere ca le-a mancat pe bunicuta, scufita, care, deci, au fost moarte, sau doar tentativa de crima, pentru ca ele sunt vii la finalul povestii; adica daca ai omorat pe cineva care a inviat intre timp, e crima sau doar tentativa; din aceasta dilema - de incadrare a faptei in meandrele dreptului penal romanesc - nu putem iesi; am zis! "D), cu tot cu tramvai si cararea galbena care trece prin siberia, inclusiv titlul textului noastalgie de iarna, toate m-au dus pe mine cu gandul la comunisti, asa cum se zice clar si in ultimul vers.
adica da, de la rusi vine ploaia, si de la ei venira si caciulile de iepure, si defunctul mos, si oamenii cenusii, pana si mucii copiiilor inghetati is tot de acolo... :D
faina poezie, laura! :)

miza nu conteaza, zic eu, cata vreme textul place.
ori au am zambit larg, dupa care am citit inca o data, si am zambit si mai si.
psul e de zile mari. desigur, doar un iubitor de brand putea sa isi netezeasca cutele inainte de plonjon (faza m-a dus cu gandul la o marturisire la melaniei lupu dintr-una din cartile rodicai ojog-brasoveanu, la care rad cvasinonstop, desi le stiu pederost, si in care povestea despre o cunostinta care s-a sinucis, dupa ce, in prealabila, fusese la coafor, cosmetica, mani pedi si isi pusese cea mai frumoasa rochie...)si care sa aterizez fix in cutia de banane locuita de posesorul outfitului soooo glossy. :D
e de zile mari textul asta, iza-bela! :)

mi-a placut si mie, dianet! imi pare ca scrii din ce in ce mai bine! :)
nu as renunta insa nici la cadrilata (se potriveste perfect cu aerul usor desuet care inconjoara bunica din versul urmator) si nici la alba bezna. adica da, bezna poate fi si alba, depinde cum si cu ce ochi o privesti.
ma bucur ca te-am citit. e chiar foarte frumoasa numaratoarea asta! :)
p.s. nu schimba nimic... :D

err - ultima strofa e, de fapt, penultima, care ziceam s-arate asa:

'chiar dacă aș ieși din casă
tu n-ai pleca chiar dacă aș putea adormi cu tâmplele pe
stratul acesta gros de zăpadă să mi se învinețească până spre moarte
sufletul vuuu suflă prin coclaurii din mine'

si multumesc, otilia, si pentru cuvantul nou invatat! (nu stiam ce inseamna olm... :))

in primul rand, supertitlu! :)
in al doilea, vajaie ala m-a dus cu gandul la harry poter si concursul ala de vaj-hat (cred ca asa se chema).
in al treilea, nu stiu cum arata poezia inainte de a fi coafata de silvia, dar acu' arata tare bine.
in randul patru, am si eu trei comentarii: as renunta la inversiunea cu hohotele din prima strofa (mi se pare ca e ca nuca in perete si ar suna mai bine hohote rotunde); in ultima strofa as scoate fie afara fie din casa, asa imi pare usor redundant (cred c-as lasa sa ies din casa, fara afara); si ultima - as armoniza timpurile verbelor din ultima strofa fiindca nu se potriva conditionalul ala optativ din primul vers cu imperativul/conjunctiv, ce-o fi, din al doilea, in opinia mea. cred c-ar suna mai bine asa penultima strofa:


'chiar dacă aș ieși afară din casă
tu n-ai pleca chiar dacă aș putea adormi cu tâmplele pe
stratul acesta gros de zăpadă să mi se învinețească până spre moarte
sufletul vuuu suflă prin coclaurii din mine'

stiu ca se pierde putin din cum ai gandit, dar nu se combina bine alea doua verbe la alea doua timpuri.

all in all, fain text! si, ca sa citez din clasici in viata (m-am mirat cand am gasit interjectia mea preferata in textul tau... :)): vuuuu, ce tare mi-a placut, otilia! :)

chiar m-astept (si sa stii ca vorbesc serios, citesc toate textele ce le postezi) sa vina ziua in care intru intr-un text de-al tau si nu mai tre' sa apas, in prealabil, butonul pentru cuvinte vulgare.
nu te-ai plictisit, euridice, de cuvinte cu p si f? nu ti se pare ca nu se potri frumusetea si gingasia numelui ce ti l-ai ales cu atatea penisuri si intercourse-uri pe care le presari pe aici? sigur se poate mai bine.
adica tu sigur poti, trebuie doar sa vrei.
adica uite, mie chiar imi place acest text. crezi ca ar avea vreo hiba si n-ar mai fi la fel de bun (eu zic chiar dimpotriva!) daca ai scoate acele 2 cuvinte care te-au impins in zona vulgara? ar scadea ceva din el? NU! ar fi mai bun si mai nimerit, fiindca, cel putin aici, dar nu numai, cuvintele alea is doar sa socheze, nu e despre asta textul tau, deci, pot lipsi, si chiar cred ca e indicat sa lipseasca.
si mai ceva: cand abuzezi de cuvinte vulgare, este imposibil sa nu cazi si tu in vulgar si derizoriu. si chiar ii pacat. fiindca orice femeie care isi ridica fusta in cap atrage niste masculi in jurul ei, insa doar pentru a vedea bikinii si a intra in ei. dupa, filmul se termina rapid. n-ai vrea tu sa-ncerci varianta ailalata, gen audrey hepburn, imbracata intr-o rochie pana la pamant si fara niciun pic de vedere la decolteu, de ex., si cu toate astea, sau tocmai datorita acestora, mai sexy si atragatoare decat o maryling monroe deasupra gurii de canal agitate...
zic si eu...
p.s. mi-a placut tare finalul cu presedintii care se impusca... :) poate din cauza unei fantezii ascunse... :D

sahul? sau tre' sa ma trezesc mai bine... :D

stefania draga, vreau sa spun ca am ajuns la caninul ala bont, pe care eu l-am citit, in viteza si de-a curmezisul 'botul canin al neputintei'. dupa care am zambit, citind inca o data, si mi-am zis nu suna deloc rau nici asa.
mi-a placut definitia cuvantului pavaza si cale catre lume, in acelasi timp. nu mi-a placut insa acel imputit asociat lumii, as pune ceva mai putin zgarietor fonetic.
p.s. vasazica si tu brutus cu camus... :D

mai lasa cul-urile alea deoparte, ca, stii cum eu, ce-i prea mult strica.
am citit titlul poezie si hat, memoria mea elefantina zice bai ai mai citit ceva cu cul oare tot la baietul asta? ma dusei in pagina ta si ajunsai la ingerul ala recomandat si pomo si cul si metrosexual pe deasupra, bietu'.
acuma nu zic ca poezia asta nu-mi place da' eu m-as opri cu titlul dupa paranteza aia faina.
si sigur ca in realitate nimic nu e sigur, definitiv si absolut. cu toate astea, mi-a placut mai tare strofa a doua, cu tot cu vocea poetului (zau ca nu trebuia cu majuscule, ca-ntelegeam si fara) care mangaie.
amin, am citit o poezie cool! :D

look, nia, nu folosi tonul condescent, ca nu e frumos, si n-ai de ce.
e un punct de vedere, argumentat, zic eu.
si mai ceva: daca n-as fi crezut ca esti o persoana rezonabila (bine, si daca n-as fi avut eu gura mare, recunosc... :D), nu scriam asta.
uneori te miri ca oamenii de la care astepti niste reactii nu le au, sau le au chiar pe dos.
atat.
in rest, aici e o duminica minunata, mai ceva ca in craiasa zapezii!
hai sa ne citim sanatoase... :)
si pentru florian la fel, cu tot cu declaratiile lui de dragoste pe care numa' el le intelege... :D

cred ca din cauza faptului ca sunt obisnuita ca discursul sa aiba claritatea cristalului, ma deranjeaza putin modul in care este redactata partea referitoare la trimiterea textelor pentru concurs. la o prima citire fugitiva, s-ar putea intelege ca, pentru a putea participa, trebuie sa concurezi si cu poezii, si cu epigrame, si cu proze, si cu piese de teatru. ori nu cred ca e asa.
deasemenea,se vorbeste despre sectiunile de eseuri, reportaj literar, pictura si fotografie artistica, insa nu se dau niciun fel de indicatii cu privire la numarul de texte sau de caractere ale textelor pentru sectiunile eseu si reportaj literar.
apreciez, maria, ca te-ai gandit sa ne impartasesti detalii legate de acest concurs (cred ca ar fi util daca l-ar si recomanda cineva, sa-l faca mai vizibil pentru cei interesati si public), insa, in acelasi timp, cred ca ar fi binevenita o completare a articolului.

inserez aici un punct de vedere care a fost trecut intr-o alta campie -de capsuni... :D nu e din cauza plictiselii, nici din cauza faptului ca nu mi-ar place de ea (de cele mai multe ori, nu intotdeauna) ci doar din cauza ca eu asta cred si, cata vreme mai traiesc cu convingerea ca poti spune/scrie liber ce gandesti, iaca, asta fac:
ergo, titlul acelui text, despre care se spune ca ca este literar, chiar daca e incadrat la personale, e deplasat, in opinia mea. adica sigur ca oamenii care o cunosc si o apreciaza pe nia vroiau/vor sa-i puna la multi ani de ziua ei, dar, totusi, acest site nu este o sezatoare literara, si cred ca ar fi fost mai potrivit ca lucrurile acestea sa fi fost spuse in particular, nu in gura mare, pe prima pagina a agoniei.
plus ca (si aici, desigur, atat nia, cat si florian, se vor supara, dar asta e), nici nu conteaza, de fapt, daca are sau nu valente literare acest text, cata vreme este intitulat asa cum e. poate, fiindca ama aflu printre cei care isi mai pot aduce aminte, spun, fortand tare o comparatie, ca n-au trecut nici 25 de ani de cand pe coperta oricarei text, sau inceputul oricarui discurs, indiferent ca era despre sinucidere si disperare la cioran si camus, sau povestea raspovestita a scufitei rosii, inceputul era cu stima noastra si mandria... poate spune oricine ca am ramas cu sechele, pentru ca e adevarat, dar, sincer, tocmai fiindca nia imi pare o persoana foarte de treaba, si, in acelasi timp, editor pe siteul acesta, ar fi trebuit sa-i dea de gandit, macar, acest text care incepea cu urari pentru ea.
eu, una, de 3 ani jumate sau 4, de cand ma-nvart pe aici, nu-mi aduc aminte sa fi vazut niciun text cu urari din astea pe prima pagina. ba mai mult, chiar eugenia insasi admonesteaza, frecvent, imi permit a spune, comentariile si le trece la offtopic, atunci cand se-ntampla s-o luam pe aratura si sa stam la taclale in subsolul unui text.
in aceste conditii, i rest my case.

din poezia asta, asa ca nu e chiar rau.
strofa intai si strofa patru.
subscriu la cele zise de antecomentatori cu usorul derizoriu in care se afla textul la versurile cu pipi-ul facut de cainii politisti si finalul cvasilolitescgrotesc. nici macar ironia voita nu-l poate salva.
dupa mine, as rescrie poezia, as scutura-o de ironii si locuri comune (doua magnolii, doua bla bla) si i0as da un nou titlu.
ca eu vad un sambure de poezie in ea, si e pacat sa nu germineze...

ca vazui ca suntem colocatare ale aceleiasi urbe, ninsa acum pana la geaamuri...
e o poezie care te lasa gura casca aici, si, mai mult decat atat, m-am regasit atat de tare in ea, de m-am speriat (inclusiv faza cu vorbitul la telefon cu tata si mama care nu mai tace... :D)
mi-a placut la nebunuie peste gupy si apa dulce (de ce neaparar gupy? are vreu sens gupy? e unul dintre cei mai banali si urati pestisori, dupa parerea mea... atat doar ca e rezistent si se-nmulteste tare repede si mult.... ;)), cuvintele 0 nuci verzi ale pasarilor, culoarea inimii, dar si acele sfaturi ale tatei despre cum se desprin oamenii ca foile de ceapa si intimitatea dureroasa aproape, pana la contopire din penultima strofa (cu spatele lipite, intr- dunga a oaselor, ca un copac dat cu var de la jumatatea aerului in jos... e de exceptie, zau!).
o sa sun sa intreb ce prajitura a scos azi din caiet... ;)
e un text excelent aici, lavinia!
felicitari! :)

ca nu-i la gramajoara, ci doar la bucata, ca eu asa il stiam... da' vazui dupa aia ca e si de atfel decat din cel pe care il stiu eu pentru arcus.
anyway, poezia e reusita, si, cum ziceam si zilele trecute, ori cresti tu, ori ma maturizez eu.
vezi ca ai multe typo: aici 'char dacă știu', aici 'cârbunele ochilor' si cred ca murseca ala mai bine l-ai schimba cu altul, mai inteligibil pentru tot natu'... plus ca mie, de exemplu, mi s-a parut ca rupe din ritmul/cadenta (sic!) ultimei strofe...
si ce colti nu e chiar cacofonie, cred, da' nici departe nu-i... (desi aici poate ca mizai pe o repetitie fonetica, zic si eu...)
aaa, si mai ceva: bograbroste ala cu b in loc de p e intentionat acolo?
all in all, o poezie asortata cu crivatul de afara. si cu tine... :)

e intentionat acolo, in ultimul vers, scaparea de care zice silvia.
subscriu si la observatia cu starvurile, chiar nu se potri cu ingerii de cristal, poate doar lasat frumosi ca doi ingeri de cristal (da' asa suna usor manelistic...hmmm.... vezi tu, andrei, ce si cum schimbi, daca schimbi acolo, sa puste frumusetea ingerilor cu altceva decat cu starvurile...).
cel mai tare mi-au placut primele 2 strofe, si cel mai cel mai cele doua versuri din strofa doi, cu acidul diminetii nucleare si mormanele de lecitina ruginita.
e chiar o superpoezie aici... :)

tu scrii poezii asa frumoase si gingase de fiecare data, ca niste libelule pe care doar le privesti cu admiratie, si cu teama sa nu le franga ceva/cineva zborul gratios.
aici am gasit iar un text reusit, care mi-a placut de la primul cuvant pana la ultimul nor.
o definitie admirabila a femeii, asa cum numai o femeie adevarata putea s-o faca.
am insa o intrebare si o mica obiectie: ce inseamna titlul fu (ca eu nu m-am prins... drept e ca-i inca foarte de dimineata... :)); si obiectia: acolo unde scrii despre fantezia erotica, ar suna mai bine (si mai corect dpdv gramatical, zic eu) dulce amarui.
bucuroasa de citire, rara! :)

raluca, plec cu strofa asta, si doar cu ea, fiindca altfel as lua toata poezia cu mine, asa mult mi-a placut:

"adăpost
în întuneric umbrele noastre se freacă una
de alta
ca picioarele unui greiere
fac o muzică simplă
dedesubt
se dansează"

ai tu un stil aparte de a manui cuvintele, de a crea imagini inedite si a le arata cititorului tau care, la inceput se mira, dupa aceea sau in acelasi timp, se bucura de frumusetea lor, si la final mai citeste o data... :)
ce sa mai zic decat ca pasarile alea pline de ploaie si ziua trasa peste ca o plapuma rece mi s-au infipt in creier...
faina poezie!