Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

poem pentru o iubită dintr-o viață paralelă

2 min lectură·
Mediu
am fi putut, da, am fi putut
împărtăși un dispreț nobil față de toți și de toate,
un sentiment eliberator cum că nu aparținem
locurilor bătute de prea multe perechi de bocanci și de buze
am fi putut pluti ca un fel de suflare ușoară
peste acidul gros al dimineții nucleare,
ca un fel de frumoasă uitare
peste mormanele de lecitină ruginită
am fi putut răsturna sensurile
opinatului în gol,
am fi putut lua dunărea, cu trupul ei pești și de barje
și s-o împletim în cuvinte grele, adevărate
am fi putut face semne de uitare
peste înțelesurile comune
și gesturi adio peste trupurile hâde ale
vorbirii în gol
am fi putut fi în pofida, împotriva, în ciuda,
frumoși ca două stârvuri de îngeri de cristal,
mai pronunțați ca „bună ziua”
și imposibil de negat, ca „lumea e rea”
am fi putut, da, am fi putut,
dacă tu nu ieșeai în goană să te urci într-un taxi
în acea dimineață geroasă, sticloasă de ianuarie
sau eu nu mă grăbeam, bezmetic, să semnez un act oarecare
dar uite că mi-ai rămas în gând și pe hârtie,
necunoscuto, frumoaso,
arătare înfrigurată, abia zărită în ianuarie ăla ticălos.
am fi putut fi putut să ne iubim, ciudat fior,
într-o realitate care s-a împlinit niciodată
024
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
211
Citire
2 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Andrei Velea. “poem pentru o iubită dintr-o viață paralelă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-velea/poezie/14000162/poem-pentru-o-iubita-dintr-o-viata-paralela

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silvia-goteanschiiSG
Distincție acordată
am fi putut lua dunărea, cu trupul ei pești și de barje
ȘI s-o împletim în cuvinte grele, adevărate - dă mai bine la cititre fără ȘI

frumoși ca două stârvuri de îngeri de cristal – chiar dacă vorbești de îngeri, nu știu cum ar putea să se potrivească frumosul cu stârvul; strofa 5 ar putea „ființa” și fără acest vers care, deși are un quelque chose care acoperă stridența.

și ultimul vers, vezi tu ce-i lipșește...doar dacă n-ai „scăpat” cu intenție niște caractere..

Prima strofă este de-a dreptul minunată, cu disprețul ei nobil față de toți și de toate ... la fel și treia. Plăcut mult poemul ăsta DACÃ, chiar de n-a fost cu efect cauzal, în realitatea lui. Dar modul în care ai transformat trăirea în cuvânt m-a determinat să te felicit pentru o poezie bună.
0
@anca-iulia-beidacAB
e intentionat acolo, in ultimul vers, scaparea de care zice silvia.
subscriu si la observatia cu starvurile, chiar nu se potri cu ingerii de cristal, poate doar lasat frumosi ca doi ingeri de cristal (da' asa suna usor manelistic...hmmm.... vezi tu, andrei, ce si cum schimbi, daca schimbi acolo, sa puste frumusetea ingerilor cu altceva decat cu starvurile...).
cel mai tare mi-au placut primele 2 strofe, si cel mai cel mai cele doua versuri din strofa doi, cu acidul diminetii nucleare si mormanele de lecitina ruginita.
e chiar o superpoezie aici... :)
0