***
„sunt câțiva morți în oraș, iubito…” ba mai mult: sunt mii de morți în oraș, iubito, azi sunt alegeri, iar pe strada brăilei trec în șuvoaie morții de pe listele electorale! livizi,
AVAndrei Veleapoem pentru o iubită dintr-o viață paralelă
am fi putut, da, am fi putut împărtăși un dispreț nobil față de toți și de toate, un sentiment eliberator cum că nu aparținem locurilor bătute de prea multe perechi de bocanci și de buze am fi
AVAndrei Veleacum reușesc să spun în poezie „te iubesc”
cum să-ți aduc o floare burdușită de chimicale de la țiganii din stație sau una de la florărie, adusă din olanda de un camionagiu care oprește nu la semnele de circulație, ci la fiecare
AVAndrei Veleadespre cum moare și nu mai moare baba vera
* de patruzeci de ani, într-un sat de peste prut, baba vera trișează moartea. stă într-o cameră cu sobă, bucătărie, haine vechi claie peste grămadă, și mucegai pe toți pereții. în fiecare
AVAndrei Veleasufletul românului
* sufletul românului e ca pâinea caldă, plină de e-uri și ambalată în pungi de plastic, e ca pâinea rotundă precum o minge de fotbal care crește dimineață de dimineață pe cer, în locul
AVAndrei Veleamuzica țevilor
* era miezul nopții, am dat să întind un prosop jilav la uscat, pe calorifer când m-am apropiat, se auzea încet, încet, o muzică stranie am zis că am uitat vreun telefon acolo sau că o fi
AVAndrei Veleacu aparatul de stat în îngrijire personală
* nu știu ce-a fost în mintea mea în acea dimineață - probabil credeam că la ușa suna chiar Dumnezeu, să-mi demonstreze personal că există, ori Inspirația pentru cel mai Frumos poem scris
AVAndrei Veleapoemul poemului
* cădere ascuțită brici, perfect verticală, de cuvinte, în stare să reteze orice limbă până dincolo de cuvântul “mamă”, ce l-ar îneca chiar și pe sinbad marinarul, cu toată dragostea lui de lume
AVAndrei VeleaSărutul
* când te-am văzut în decorul acela n-am crezut c-o să se-ntâmple ce s-a întâmplat era atmosfera calmă cu porii relaxați cu suprafața salivei netedă ca-n palmă de după structurile aerului
AVAndrei VeleaOmul Vag
[omul vag se privește-n oglindă] * omul vag se privește-n oglindă aranjându-și ațele sprâncenelor; e acolo o față ca de borcan pe care omul vag și-o prezintă sieși nesatisfăcut; se tot dă cu gel
AVAndrei VeleaPoeme de dragoste de la-nceput de lume
[era o dragoste ca două mere] * era o dragoste ca două mere împărțind același vierme scheletele noastre ronțăiau luna nimic nu mai fusese-așa complementar de la-nceput de lume cam de când
AVAndrei VeleaPsalmii recenti
*** de cateva zile cu dumnezeu intr-o nuca, incercand sa-l conving de contrariu, eu in posesia catorva fantezii, el a catorva existente si sustinand ca nu se poate si una si alta; insa insist,
AVAndrei VeleaVERSURI PT LOLITA - ciclu de poeme - Extracte
*** dupa ce te-ai agitat o ora, plingeai in surdina pe-o canapea; alaturi ravel - concertul in g pentru pian si, evident, dezvelite, coapsele si fesele tale; cine te mai intelege si pe tine,
AVAndrei Velea\"PRINTRE OBIECTE\" - ciclu de poeme
*** un bar oarecare si doua fete plictisite intre care l-am intilnit intr-o zi pe cel care gindea propuneri indecente pietrelor, aburilor, poeziei; ne-am asezat intr-o taina, cu cite o bere
AVAndrei Veleao melodie, un pian
o melodie un pian un scaun gol si-acea copila care-si delira alaturi senzualitatea cu tocurile parca atingea clapele dezvelind coapsele care, in lumina inchisa, doar ele luceau opriti in fata
AVAndrei Veleapoemul consistentei
stateai usor infoiata pe-o linie uschita a inserarii cu urechea dreapta lipita de trecerile aerului pe langa tine. nu te vedeam decat dupa desen, dupa linii - in seara aceea scapasesi de-a binelea
AVAndrei Veleapoezie
citesti versurile astea ca pe-un delir si crezi ca nu-i nimic in realitate care sa le corespunda: gandesti ca strofele-s doar decupate din peisajele mintii, ca totul se petrece numai dupa ce
AVAndrei Veleateatru mort
ridici incet cortina apoi asisti la acest spectacol in care fiecare spectator e ca o scandura uda cu mimica adanc sculptata. ma cauti cu privirea - in seara aceasta eu sunt al treilea din
AVAndrei Veleaalungiri
de cateva zile, de cand nu te mai vede nimeni, stai bine intinsa in camera ta intre pamant si aer; te intretai cu respiratii alese la nimereala si-ti ravasesti, din ce in ce mai rarefiata,
AVAndrei Veleaapocalipsa sonora
din spate se auzea inaintand muzica calcand peste zeci de orase in timp ce scrasnetul dintilor ei mestecand ploaia urca de-a valma prin coridoarele auzului de dupa timp tu ma vedeai
AVAndrei Veleain fiecare seara
in fiecare seara veneam alergand pe tarm si chiar daca tu erai cu mult prea deasupra eu intindeam spre tine munti si poduri ca niste cuvinte aproape spuse-n rastimp iar daca nu era
AVAndrei Velea