Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sărutul

1 min lectură·
Mediu
*
când te-am văzut în decorul acela
n-am crezut c-o să se-ntâmple ce s-a întâmplat
era atmosfera calmă
cu porii relaxați cu suprafața salivei netedă ca-n palmă
de după structurile aerului te-am urmărit câteva secunde
priveai foindu-te ușor câteva treceri tremurânde
ale aerului prin timpul acela abstract
foiala ta crea mici turbulențe atât am observat
când m-am arătat lângă tine
ți-ai alungit până în pieptul meu gravitațiile
zdruncinându-mi pielea plămânii oasele
deveneam lichid nu-mi mai credeam încheieturile
nici tu nu-ți mai stăpâneai formele
ți se amestecau străvezii fesele
sprâncenele-ți îmbrațișau ceafa
din ochi îți fugise-n tâmple toată apa
ne-apropiam unul de altul dând din urechi
țineam buzele-nainte ștergeam cu tălpile formele vechi
când ne-am lovit ne-am oprit preț de-o secundă
apoi ne-am izbit scufundându-ne-n saliva celuilalt limbile
dinții s-au spart în jerbe de calciu
gingiile au prins în alunecări obrajii
ne săpam reciproc ocolindu-ne cu grijă creierele
trecându-ne-n vapori limfa ne aeram
când s-au spart termometrele
creierele noastre au căzut cu ideile-n praf
peste noi aerul se-ntețea ca un miriapod de volute
ascunzând vederii poeziei chiar
sărutul care se desfășura în continuare genial
014450
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
183
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Andrei Velea. “Sărutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-velea/poezie/13924147/sarutul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silviu-marinSM
Silviu Marin
Buna dimineata!

Da\' ce mai sarut neosuprearealist (daca l-ati intentionat ca vis) si cvasi-amorfizant, dom\'ne!!! :)) Intr-adevar, o atmosfera halucinanta, fierbinte, prafuita, moleculara chiar! :P
Hm, in genere, nu prea stiu ce sa zic, cu stilul carui autor s-o compar, insa... dupa mine, e neo-suprarealism cu elemente sefeistice (?!) Sper c-am nimerit cat de cat. :D
Acum, uneori poate ca da impresia decaderii in patologic, dar nu-i asa. De pilda, atmosfera insasi, la propriu, este analogata cu o entitate biologica, \'cu porii relaxati\', dar mai ales \'cu saliva neteda ca-n palma\' (?!); nu prea inteleg sensul \'salivei\' aici, precum nici cel al netezimii ei, si nu al palmei... :)
Cea de-a doua strofa o prezinta pe *ea* la departare, foarte probabil pe o clima fierbinte, in care aerul pare tulbure, iar Timpul, ca se dilata. Iar \'gravitatiile\' ei sunt o forma \'geofizica\' de a spune \'feromon\', pare-mi-se, mai ales ca eroul devine \'lichid\', se amorfizeaza. :P Mai departe, formele si trasaturile *ei* anatomice si faciale, care se tot confunda cu peisajul semi-amorf, reprezinta, cred, o nota picturala, care conota amorfismul Omului, prin excelenta.
In incheiere, fie ce-o fi, mie mi-a placut cel mai mult strofa cu sarutul frantuzesc (it figures... :P), unde se apuca cei doi (sper ca nu-i cacofonie!) sa dea din urechile lor (clapauge?!)! :)) Si... m-a dezamagit finalul. De fapt, cred ca textul de fata e un protest la adresa carnalitatii Omului, a carui minte poate ingretosa o alta, mai ales daca Omul alege sa si-o divulge 100%, si chiar dupa ani buni de iubire! Or, de aceea, cred, sarutul genial (= carnalitatea) este un element abscons chiar poeziei insesi (= iubirii intelectualizate). Intr-adevar, ce se fac doi oameni amorfi (de civilizatie), care sunt despartiti doar de creierele ce le \'cad cu ideile-n praf\'?.. :)
0