Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

poemul consistentei

1 min lectură·
Mediu
stateai usor infoiata pe-o linie uschita a inserarii
cu urechea dreapta lipita de trecerile aerului pe langa tine.
nu te vedeam decat dupa desen, dupa linii -
in seara aceea scapasesi de-a binelea de consistenta.
iti prindeai versuri de pleoape, le dadeai prin pupile, prin umeri,
prin cercurile lor adica, prin punctele aruncate
intre un ochi si celalalt, intre clavicula si nara,
intre sanii cu maini in loc de piele.
si cum te foiai cu linii, cu puncte,
calma, redusa in culori, in duritati, in suprafete,
am observat cum versurile, adunandu-se sangelui tau rar,
incep sa-ti miste intunecimi, contururi mai bine definite,
noi puncte, asprimi, duritati chiar;
si te vedeam mai clar - cu ochii tai albastri, cu coapse,
cu tocuri - prindeai consistenta,
te-alcatuiau versurile din nou.
cu senzualitati calme,
mai bine lasata pe linia aceea a inserarii,
tu imi citeai poemele
si dintr-un colt arbitrar, eu te roteam pe pleoape.
014460
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
152
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Andrei Velea. “poemul consistentei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-velea/poezie/73087/poemul-consistentei

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marius-gramaMGMarius Grama
foarte slab textul, domnule. Cum adică, \"adunându-se sângelui tău rar\"? Profundă incoerență și inconsistență. Sunt deosebit de nemulțumit. Va trebui să te cert.
0