Marius Grama

Literatura română este pe mâini bune, însă acestea tremură, parcă, mai tare ca niciodată. Aceasta este impresia generală desprinsă după ediția a VII-a a Reuniunii Cenaclurilor Literare Studențești de

și a venit dimineața ca o scurgere prin firul de telefon la un capăt stătea trotuarul încovoiat de pașii femeilor ușoare despicat în buza pietrei sub acordurile acelei dimineți se agitau

- de la etajul trei lumea începe cu un acord de chitară de acolo îmi dezleg pașii port un pian lipit pe spate și o sută de fete frumoase - am pus mâna pe o damigeană cu amintiri în ea stau la

căderea nopții vine uneori ca o secure sau ca un plasture pe beregata luminii îmi înșurubez palmele în inima ei și caut ziua în care l-am întâlnit pe cel care se scălda în sare

baladă economă e ciudată aglomerarea asta de picioare lungi și deformate pianistele mă țin de braț și se chinuiesc să pronunțe cuvinte era mai bine atunci când prietenii își stingeau