cinci
ce-aș mai sparge cinci pahare cinci butoaie cinci ulcele pășind sofisticat pe strada Brăilei ce-aș mai rupe cinci opinci cinci tălpice și cinci tocuri în hora de gânduri de pe fruntea
cu versurile pe masă
și a venit dimineața ca o scurgere prin firul de telefon la un capăt stătea trotuarul încovoiat de pașii femeilor ușoare despicat în buza pietrei sub acordurile acelei dimineți se agitau
noi la etajul trei
- de la etajul trei lumea începe cu un acord de chitară de acolo îmi dezleg pașii port un pian lipit pe spate și o sută de fete frumoase - am pus mâna pe o damigeană cu amintiri în ea stau la
cel care se scălda în sare
căderea nopții vine uneori ca o secure sau ca un plasture pe beregata luminii îmi înșurubez palmele în inima ei și caut ziua în care l-am întâlnit pe cel care se scălda în sare
baladă economă
baladă economă e ciudată aglomerarea asta de picioare lungi și deformate pianistele mă țin de braț și se chinuiesc să pronunțe cuvinte era mai bine atunci când prietenii își stingeau
