Ana-Maria Balas
Verificat@ana-maria-balas
; editor si redactor la ARP (Asociatia Romana pentru Patrimoniu),membra in Liga Scriitorilor, filiala Bucuresti din noiembrie 2008, in cenaclul Ligii Scriitorilor
cu fulgi de nisip``daca intr-adevar iubirea ar putea sa fie intocmai cum ne-o inchipuim noi, atunci........am fi oameni fericiti....
dar nimeni nu zice ca iubirea nu poate fi si asa. Deci, sa continuam sa credem, cred ca asta face din noi... oameni.
Cu drag, Ana-Maria
Pe textul:
„iubirile plouă" de pop romeo
tot printr-un zambet.....``
Foarte frumos:)
Ana-Maria
(Maria Elia)
Pe textul:
„Când îmi zâmbești" de pop romeo
Sa fie chiar asa.. Sau cel putin asta am inteles eu....
Oricum poezia mi-a placut foarte mult, si mi-a dat ceva de gandit.......
M-ai facut curioasa sa te citesc. Succes in continuare..
Ana-Maria
Pe textul:
„alb incrustat" de pop romeo
``căreia trupul i-a rămas departe``departe ramasese gandul, aproape insa ramane sufletul. I-au cazut aripile ingerului ce-si ``musca buzele`` insetat?> de viata?
Pe textul:
„Înger călărind o pasăre" de Mihai Leoveanu
definesti siguranta casei,statornicia si rabdarea pietrei, insa la final totul devine sentiment. Defapt, de la inceput a fost sentiment, a fost creatie, a fost emotia de a exista, au fost framantari continue, trairi suspendate intr-o piramida al carei varf tinde la infinit....au fost lacrimi...coagulate in aburi ``care se ridică/susținut de nouă mici sfere/așezate în trei colțuri``........de argint?
Cu drag, Ana-Maria
Pe textul:
„81 de lacrimi de argint" de sunet1
Chiar mi-a placut poemul acesta, este de o sensibilitate aparte si a reusit sa trezeasca in mine sentimente frumoase. Cred ca asta e menirea unui poem, sa smulga din perenitatea clipei....``o clipa\'\' de ....vesnicie, o clipa in care sa poti spune ca .. ai renascut. Doar un cuvant ne trebuie, nimic mai mult...
Oare sa fie nevoie de un singur cuvant?
Ana_Maria
Pe textul:
„Doar un cuvant" de Sandu Gabriela
In poemul tau zici ca --Ti-e frica de singuratate!`` In sa de ce vrei sa fugi in necunoscut ``sa nu m,ai stii de nimeni`` adica sa fii singura? Nu te contrazici?
Primele 2 strofe au ca laitmotiv vs. ``Mi-e frica!!`` Apreciez detasarea de eul interior in a treia strofa ``Ti-e frica`` ca si cum te-ai fi despartit de tine, si te-ai fi privit de departe, zicandu-ti ``Ti-e frica!`` Interesant...
dar de ce sa fie mocirla prezentului? Prezentul e cel mai sublim lucru care ni s-a dat.
Cu drag, Ana-Maria
Pe textul:
„Solitudine" de Sandu Gabriela
Chiar daca ne indragostim de cate-un chip pe strada, in plin soare de amiaza, si peste o secunda il vedem ca ne paraseste, ne lasa in urma fara macar o privire, si noi ramanem cu un gust amar, eu cred ca e mai bine sa le lasam sa plece, sa lasam sa fim parasiti de catre acele chipuri, caci, daca ne avantam in largul cunoasterii lor, s-ar putea sa descoperim altceva. S-ar putea sa vedem ca acele chipuri nu sunt altceva decat niste masti de teatru care ascund mistere nebanuite.
Prietenesc,
Ana-Maria
Pe textul:
„Necunoscuti cunoscuti" de Cocieru Alexandru
Pe textul:
„expropriere" de Mara Vlad
Cu drag, Ana
Pe textul:
„Fără rom" de Silviu Tudor-Saladjiar
Pe textul:
„iubirea este o p(r)ismă" de Vasile Munteanu
Poate pentru ca era atat de indescriptibila, o iubesti atat de mult. Nu vrea sa accepte ca viata nu e altceva decat suferinta, si ar trebui sa o lasi...Nu-i distruge idealul.Cu siguranta va lupta sa si-l atinga, sa aiba parte, sau macar sa intalneasca oameni, si apoi sa zica: ``Sunt niste oameni adevarati!!``
Pe textul:
„In Memoriam" de Cocieru Alexandru
O vara nebuna de caldura, insa, pana la urma , care ar mai fi farmecul acestui anotimp>?
Pe textul:
„Zi torida" de Ana-Maria Balas
Si o figura geometrica are pana la urma un punct, nu conteaza daca tinde sau nu la infinit, in care toata geometria intalneste poezia si odata cu ea, capata si un suflet...
Pe textul:
„Figuri geometrice" de Ana-Maria Balas
Pe textul:
„Umbra unui fals cuvant" de Ana-Maria Balas
Sub un amagitor titlu ``Opac``, se ascund de fapt, versuri ce intruchipeaza laolalta, transparenta vietii de zi cu zi.``Zâmbim, iubim... ca altădată ``,totusi sufletul e suferind. De ce? De nostalgie poate...
Pe textul:
„Opac" de Cocieru Alexandru
Scena de care vb. este viata de zi cu zi. in fiecare zi suntem niste actori pentru ca ne schimbam in continuu sufletele.
Pe textul:
„Filia et neikos" de Ana-Maria Balas
Frumoasa poezie. E frumoasa si imaginea, dar cred ca paleste in comparatie cu sensibilitatea versurilor. Mi-a starnit tot felul de amintiri. Insa, ``inspre`` cer sau ``inspre `` pamant te indrepti?
Te simti mai aproape de poimaine decat de ziua de maine. Ai lasat inima sa aleaga ziua revenirii!
prietenesc, Ana-Maria
Pe textul:
„Înspre" de Mara Vlad
Recunosc ca esti foarte original, insa un pic cam dur.Creezi imagini terifiante, intr-o lume care si-a pierdut auzul si vazul. Sochezi, insa atmosfera creata e de stagnare, a unui individ formolizat in propriul sange. Am impresia ca poezia e un pic cam fortata, venita dupa indelungi travalii.
prietenesc, Ana-Maria
Pe textul:
„Super-text" de hose pablo
Dupa cum ai spus si tu, o ruga trebuie sa fie cat mai pura, venita din adncul sufletului. Este simplista, da , nu are cine stie ce nivel literar ridicat, ba din contra, insa e religioasa, si asta spune totul, inlocuind toate celelalte \'\'manevrari artistice\'\' .
Pe textul:
„O, Mantuitorul meu" de Ana-Maria Balas
