Zi torida

O zi de vara, chinuita de inaduseala strazilor. Mergeam pe bulevardul orasului, incercand sa-mi clarific gandurile, sa despart materia facutului de substanta. Soarele imi trimitea sulite de lumina ce-mi strapungeau porii transpirati. Nu eram atenta la oamenii din jur, papusi de teatru ghidate spre neant, care paseau pe langa mine. Eram singura printre fetele neutre, schimonosite de caldura amiezii. Incercam sa privesc la ceea ce se intampla in jurul meu, sa zaresc acele fete , pe care poate le mai vazusem in viata mea, dar care mi se pareau total necunoscute, parca dintr-o alta lume, dintr-un film pe care-l vazusem in copilarie, si fara sa vreau intrasem in lumea lui. Brusc, am inceput sa zambesc. Am schitat o unduire a buzelor crapate de sete. Un zambet neutru, pe care orice pictor ar fi putut sa-l reproduca pe gura unei madone profanate. Am zambit, caci ma inchipuiam ca pe o Alice in tara minunilor, insa detasarea de lumea in care ma aflam nu a durat mult. Curand ochii incepura sa transmita impulsurile catre un creier satul de atata indiferenta. Si ma vedeam iar mergand pe bulevard, spre casa, alaturi de oameni din ce in ce mai grabiti, devenind si eu o piesa din acest furnicar al orasului. De atata caldura, parca si astfaltul se inmuia sub povara pasilor repezi ai mei, ai lor.... Ma indreptam spre casa. Stiam ca in acea zi trebuia sa ajung mult mai devreme decat de obicei. Insa ma simteam vlaguita, caldura imi adormea simturile care cautau acum o umbra, un loc in care trupul de lut sa se poata remodela. In sfarsit, ochii iesiti din orbite adulmecara o banca, banca tacerii sub un plop, locul ingenunchierii intr-o zi torida de vara. Uitasem de casa. Racoarea imi dadea o vigoare noua. De sub plopul cel batran priveam acum in jur, la vecinii mei de suferinta, carora caldura le lua vlaga ca o sugativa, priveam parca cu totul dintr-o alta lume, ferita de flacara soarelui. Nu-mi aduc aminte cat am stat pe acea banca la umbra. Stiu doar ca m-am trezit imbratisata de racoare, sub clar de luna intr-o liniste deplina. Mi-era bine...