Eu fur flori...
Dar nu ma simt vinovată,
Pentru că știu că o fata,
Se lasă furată ușor
De culori...
Și dorm după masă.
Alții ar spune că somnul îngrașă,
Dar eu știu mai
Când ploaia plânge pe chipul tău
O ceață rece îngheață timpul rău
Și tot ce ramâne
E un glas în lume
Ce cântă să cheme
Puterea ta...
Când seara cade pe aleea de tei
Iar pașii tăi îi
Ești firul de praf care se sperie și fuge
lovit in structură de sunete
formate din sute și mii de linii
șifonate ,invizibile, de frecvențe.
Aș putea sa fiu vulpea flămândă
de gustul
Am un inel pe deget
la mana dreapta.
Mă refer la forma lui alungită,
scoica sidefată în verde și albastru,
la tine, care privești drept
spre noi ca un bătrân sihastru.
Și poate e păcat să te
Eu plec.
Momentul a venit, să cad;
Dar totuși să respir.
Să stau,
Să văd o ploaie caldă,în petale ruginii
Și umbre dese, cu sclipiri cărămizii,
Se-aștern ușor pe chipul tău...
Tu
Prin noapte stele mii își cântă scrisul
Iar tu ținându-mă în brate, ai adormit
Trăirile din mine sunt ca visul
Și sărutări fierbinți ce am primit.
O clipă a fost de-ajuns să ard fără cenușă
războinicul luminii mele
ce cale din răscrucea viselor
sa las in lumea din lăuntru?
geamul din pieptul cerului
s-a aburit... si fata din castel
de sus, de-acolo;
Ohhh... scumpe amintiri,,
De timpul nemilos si vesnic neoprit
incerc acum -
cu tot ce am si tot ce am avut vreodata,
a va pastra in mine.
Iubirea printre verdele smard al muntilor
din
Ca Umbra...fug ușor
prin munții unui nesfarșit coșmar
totul in jurul meu
e-atat de negru si amar!
Nemurirea... EA poate fi suspinul
Dar NU! Uitarea nu alunga un destin;