dusmanul vietii...

Ohhh... scumpe amintiri,, De timpul nemilos si vesnic neoprit incerc acum - cu tot ce am si tot ce am avut vreodata, a va pastra in mine. Iubirea printre verdele smard al muntilor din turnul de stejar,clopotnița si maicile smerite era atunci un sentiment purtat de clipa... O traire mai presus de CRUCEA. de la OGLINZI din vale fum sau ceata deasa imi anuntau un bucium ,la stana oile-ncepeau sa se adune... de sus din turnul de stejar era o lume fascinanta- era mister ,era virgin era taramul Neamtului... privitul te fura... si deseori timpul in loc parea sa se opreasca... in mandra si intinsa Dadișe... Doar oameni mici, si oi, si caini ,si vaci si toata frumusetea cea dintai se restrangea in punctul omnicron... padurea in flacari se lupta si ea sa nu te lase!!! TIMP... de ce urasti sa vezi cum fericirea si desavarsirea parca n-au fost nicicand profunde,in limpezime ca acum... De-aici, din schit, pustiul parca nu mai e asa pustiu; deaici incep hotarele dreptatii,aici se termina durerea si Tot ce mai simti cand viitorul te priveste...e pura este MANTUIREA... sau sufletul acelui ce s-a numit odata ACUM MORMANTUL TAU E PRESARAT CU DULCEA AMINTIRE. In memoria unui profesor stralucit, in sufletul celor care au auzit de el. In prezent, Vasile Tomegea este simbolul scolii in care am avut onoarea sa invat in primul an, intr-o comuna din judetul Neamt. \"traim inconjurati de amintiri... sa nu lasam dusmanul sa invinga!!!\"