Ana- Maria Balanescu

nu cred ca am mai citit asa ceva de cand stiu literele. Eu stiu literele, Tu stii cuvantul. :X

pana si ingerii au dovedit ca sufletul lor poate fi inveninat de o ispita.asa si fata roz din poezia mea cade pana la urma in iadul propriu.
cerul roz,palatul si minunile ceresti erau visul oricarui muritor;insa fara roz si-a lasat inima sa fie atinsa de o dorinta imposibila,de un gand otravit. o eternitate a fost paznicul cerului.avea palatul ei si putea sa vegheze asupra muritorilor. insa singuratatea si neputinta de a evada au facut-o pe fata perfecta,vulnerabila si slabita. a inceput sa se indoiasca de puterea ei si incet si-a pierdut singura fereastra catre omenire. aceasata povara era mult prea mare pentru fata roz ...si singura cale de a-si implini visul era sacrificiul suprem.S-a atins,si s-a transformat in lacrimile ei,intr-o ploaie roz. acum ea putea sa atinga tot ceea ce a visat o eternitate.OMUL si VIATA.
Aceasta este felul in care am perceput eu poezia fata roz.
daca aveti alte pareri, astept cu nerabdare sa le citesc!!!


autoarea

Ma gandesc cum as putea sa incui undeva in adancurile memoriei aceste minunate cuvinte!
Daca toata lumea ar intelege ca trecerea fireasca a timpului este defapt sansa spre viitor, cred ca am trai mai mult!!!
Eu am observat la majoritatea persoanele peste treizeci de ani, mai ales femei, ca ziua de nastere nu este sarbatorita sincer.
Eu sper sa reusesc sa privesc cu acelasi entuziasm ziua mea de nastere si la patruzeci de ani!
Si iti multumesc penrtu indicatiile pe care mi le-ai oferit la una dintre poeziile mele.Ti-am urmat sfatul si sper sa ma perfectionez in viitor.
Te admir si ma regasesc in multe dintre poeziile tale.

-Parerea mea este ca acest text surprinde intr-un mod foarte sensibil aspectele linistii,in viatza fiecarei persoane...sunt prezentate elementele esentiale pentru a atinge starea aceea ,mai mult ideala d liniste adanca.
-constituie un mic pas in drumul spre desavarsire si autocunoastere.
- foarte profuda.