Amur

O zi ce ne-ar îngădui doar pofte scurte În camera ce dă spre curte, Unde lumina intră-n sarabandă Dansând lasciv buchetul de lavandă. Prin așternuturi fără cute Eu îți zic hai, tu îmi zici du-te. Ba

Într-o zi vei fi vioara mea. Vom completa atunci acea simfonie despre care-ţi vorbeam odată. Te vei privi în oglinda ochilor mei, plini de cristale lichefiate, iar cea din oglindă te va iubi. Va fi

O seară din atâtea ce numărăm în grabă, Fără celeste apariții neidentificate. Un magazin de cartier ce-atrage ca o Meka La fiecare înserare, șiruri de pelerini. Câțiva șoferi girează în dansuri de

Clipe devorate de moliie orgoliului, găuri în pânza vieții. Prin sita lor, Se cern razele tinereții, sedimentează doar nimicuri.

Ațipisem doar câteva clipe. Mie așa îmi părea. Lumina lila de la lampa ta preferată, cea de la care umpli casa cu miresme aromoterapeutice potrivite pentru a rezolva orice mic dezechilibru, umplea

Pentru ceea ce-mi ești și cum îmi pari, Nu pot cuprinde-n câteva cuvinte mari. Ar fi mult prea puține și n-ar atinge tot Din ceea ce tu-mi ești și ceea ce eu pot. Expresii și detalii și cete de

Pentru ceea ce-mi ești și cum îmi pari, Nu pot cuprinde-n câteva cuvinte mari. Ar fi mult prea puține și n-ar atinge tot Din ceea ce tu-mi ești și ceea ce eu pot. Expresii și detalii și cete de

E destul de târziu dar somnul nu își găsește drumul atât de bine cunoscut, după atâția ani de navetă zilnică, din trup spre pleoape. Mai rătăcește puțin prin unghere de unde culege câte puțin din ce

Femeia vâlceană are ochii mari, nesimțit de mari, umezi și adânci, aparent liniștiti, trădând o un fel de curgere lină a timpului lor, dar care ascund totodată vârtejuri și drame în care, odată

Ce simplu și la îndemână fără vocabular îndopat abuziv cu termeni lirici afară din context ca ciupercile fade de ciupercărie. Săraci, doi țânci studenți ce chinuie două tânce studente, cu

Ieri mi-ai vorbit parcă mai mult decât de obicei. Te jucai cu mâinile în părul negru ca și cum din el torceai cuvintele și le treceai, printre degetele albe și lungi, pe fusul înțelesurilor în care

E sfârșit de decembrie. Zăpada s-a încăpățânat anul acesta și nu binecuvintează cu puritatea ei. Clujul are un aer asemănător cu cel de Septembrie în așteptarea miilor de studenți care să îi confirme

Ultimul apus de vară înghite timpul ezitărilor. Mântuirea toamnei ne învăluie cu promisiunea veșniciei prin moarte. În curând visele noastre vor pluti pe Styxul din frunze și vor hrăni iarba

Toamna asta mă frământă între-ale degetelor ei pâini și mă binecuvintează cu crengi pline de măceșe neculese. Am să evadez din ploi ipotetice, în vârful picioarelor pășind Printre cărările