Poezie
Gambitul damei
1 min lectură·
Mediu
Seara se așterne
ca o eșarfă de mătase.
Lumina curge pe umerii tăi
în dâre de miere și vin roșu.
Vorbele plutesc leneș,
cu sensuri care se topesc printre priviri.
Îmi zâmbești cu un colț de taină,
ca și cum știi deja că voi ceda.
Pe pielea ta mirosind a lavandă
promisiuni scrise cu vârful limbii.
Degetele
învață topografia dorinței.
Nimic nu e în grabă.
Poate doar respirația,
tăcerea dintre atingeri
sau clipa în care s-a risipit distanța.
Și-atunci înțeleg:
nu joci pentru victorie,
ci pentru arta de a câștiga jocul iubirii
iar pentru mine,
este cel mai frumos pariu pierdut.
02368
0
GP