Stăteam amândoi tăcuți, la o masă.
Eu te priveam, sorbind din cafeaua turceasă;
Tu mă priveai, fumând din țigara plecarii,
arsă mai mult de jumătate.
În marginea pleoapelor
Am auzit \"ceva\", dincolo de usa aceea mare,
si - curioasa din fire - am deschis
sa arunc o privire.
Cand orbitele mele s-au umplut
de intunericul ce bantuia pe-acolo...
Stupoare!...tu ma
Era acolo
dar l-am cunoscut tarziu,
caci nesiguranta mea
imi luase simtul perceptiei.
Il cautam cu disperare,
dar cararile nu erau
pentru cei care nu vedeau.
Sub pleoape grele,
de nicaieri,
a venit, nechemata,
tacerea...
s-a aruncat asupra
iubirii noastre,
adunand, in puncte,
timpul...
a ridicat ziduri
peste priviri;
in noroiul
ochilor nostri,
s-a inecat
Noapte - noapte, da-mi de veste
cand vin dragutii la neveste
sa le fur privirile,
sa le spintec iile,
sa ma torn in suflete,
sa nu ma mai scuture...
sa ma strige, sa ma roage
sa las inimile-n
trupurile noastre
se vor sfarsi
in nopti albe...
se vor rupe,
cu nepasare,
si,in cele din urma,
se vor indeparta...
cu inceputul
urmatorului exercitiu
se vor regasi...
soaptele mele
vor
mi-e teama de noaptea ce poate veni oricand,
de vantul ce-mi poate spulbera speranta din gand,
de cerul ce poate cadea pe pamant,
de cel ce poate rosti ingrozitorul cuvant:
Niciodata!
mi-e teama
Ningea...Peste tot,pur si simplu,ALB!
Copilul acela parea a se bucura de ceva ireal,de o minune...Si pentru ca in viata mea minunile au fost prea rare,am indraznit a-l intreba:
\"Iti place cum
Am alunecat spre pacat...Si minciuna,care cadea peste mine,venea de nicaieri si de peste tot.S-au napustit asupra mea toate deziluziile lumesti si tepii destinului mi-au ranit ochii;iar abisul,in
De cu zi si de cu noapte
iau,din lacrimile toate,
neintelesuri despre moarte;
si ma duc sa le ascund
in tacerea uitarilor,
la capatul vremurilor;
nimeni sa nu le gaseasca,
nimeni sa nu le
in dorul tau ma mistui
si-n gandul catre tine pier;
\'mi-ntorc privirea catre cer
dar,intalnind albastrul,
cuprinsa sunt de ger.
raman,in asteptare,tacuta
si noaptea-i dusa si ziua e
In gramezi de nisip,
din clepsidre uitate,
mi-a ramas privirea.
In baltoace statute
pe strazi ocolite,
mi-am uitat pasul.
O parte din mine
s-a rupt si ma doare...
Intru in primul bar
ce-mi
ranit in departarile iubirii,
pe cand se lupta cu gandul despartirii,
un albatros incearca, in zadar, sa-ntoarca
timpul acela cand inca mai credea in a sa soarta.
...Un val imens de semne
condamnata sa ard pe rugul iubirii
ma mistui intr-un foc de intrebari,
iar orele grele ale indiferentei
cad peste lacrimile tacutei chemari.
condamnata privesc lumina ochilor tai
sperand ca
Acum stim ca nu mai suntem unul
si-afara-ncet s-a luminat de ziua;
si totusi mana mea te mai implora;
si totusi in curand ne v-a lovi o alta ora.
Si ma ridic...si ma intorc sa plec
dar noaptea
e valul de lacrima
cel ce izbeste acum
in tarmul durerii;
cerul se-ntuneca
si stigatul lui tulbura
toate apele sufletului...
in picioarele goale
alerg spre farul realitatii
dar scoicile,
Umbra ce te intinzi peste simturile mele
nu pot sa-ti dau mai mult decat propria-mi viata;
de vrei i-a tot dar da-mi speranta!
Hraneste-ma cu iluzii si da-mi sa beau lacrimi,
imbraca-ma in alge
strigate in desert si-n noapte,
usi inchise si ziduri groase si inalte,
intunecate drumuri spre nicaieri,
sperante in van si doar pentru ziua de ieri,
lacrimi cazand in abisuri,
zambete murind
Dormeam linistita in iarba
cand am auzit freamatul pamantului;
am deschis ochii si-am cuprins in irisi
lumea oglindita-n marea verde...
Fara mirare, mi-am vazut caii alergand.
Unul alb,ca
orice trecere are un sens
in ora intalnirilor...
umbrele se alungesc tremurator
iar petalele trandafirilor
deseneaza inimi in tacerea zilelor;
sunetul pasilor se aude infundat
si degetele se
trupul a trecut in noapte,
doar privirea a ramas ancorata-n soapte...
ceasul ticaie a-ncetineala
si ploaia loveste in amorteala.
dincolo de lacrimi si dureri
e o lume pierduta-n taceri;
inima
Exista in trecerea acestui timp
o incetineala ce-mi zgaraie nervii;
e o tacere si-o frica de-\"a fi\",
e o intarziere in tot ce-am gandi...
placa,pe care am memorat
povestea intamplata si-n
M-am pierdut prin lume...
In vant trupul mi s-a sfartecat
si viata mea a inceput sa se adune
in toate cele patru zari...neanuntat.
Sunt cerul ce ninge-n tacere,
sunt pamantul sfant si
In inclestarea dintre noapte si zi,
a falfait tremurator
aripa dorului-dor...
Chemari soptite inganau plopii,
in incercarea lor de-a saruta pamantul
si vantul, strecurandu-se prin
