Jurnal
sa fie pacatul destin?!
1 min lectură·
Mediu
Am alunecat spre pacat...Si minciuna,care cadea peste mine,venea de nicaieri si de peste tot.S-au napustit asupra mea toate deziluziile lumesti si tepii destinului mi-au ranit ochii;iar abisul,in care,fara sa vreau,alunecam,a prins culoarea focului ce arde in noapte...Strigatul meu era o rana a tacerii,degetele mele isi pierdusera simtul perceptiei,pasii mei nu se mai regaseau prin labirinturi iar genunchii mi-au cazut,obositi,pe cioburi de teama.Am incercat sa ma inalt putin dar,peste mine,incepusera sa cada ploi;fara nici un sprijin,continuam sa alunec iar neputinta mea mi se parea pacatul cel mai mare...
022872
0

Citat(desigur ca iar din Petre Tutea!):
\"I-am spus eu părintelui Stăniloaie că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiti? Popă, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot\"
Ai un inger cu aripile cautandu-te de la mine!