Amalia Cretu

exprimarea ideii clipei ce intarzie \"ceas ruginit\" la trecerea spre un alt anotimp, este posibila prin excelenta metaforizare evidenta in acest poem;
si iata, cum toamna \"femeia adormita sub umbrelă\" aduce ploaia cu tonalitatile ei bacoviene si nuantele-i pline de melancolie;
tot acest ansamblu de stari redate ori sugerate prin epitete cromatice (\"ruginit\", \"alba\") concura la exprimarea contrastelor emotionale proprii eului liric \"singurul om din oraș\" care-si asuma pe deplin razvratirea in fata conventiilor romantice;
sensul metaforei face trimiteri inspre nevoia regandirii acelor momente in care au lipsit intelegerea si comunicarea
tarand existenta fiecaruia dintre oameni,
si astfel, cel care a cunoscut adevarul, dragostea, viata:
\"va deschide
În casa lui albă o cameră
Pentru orbi și bărbați melancolici\";
poetul se rosteste pe sine in versuri pline de inteles \"victorian\"!
deosebite aprecieri si salutari din bucuresti,
amalia

. |

merita apreciata muzicalitatea versului si starile emotionale care apropie doua fiinte ce rezoneaza si se cauta;
verbalizarea excelenta reda gandul implinirii asemenea limpezimii de apa care \"oglindea toate
stelele, oglindea și stelele căzătoare\";
ps. sa fie oare toamna, un anotimp poetic?
aprecierii, amalia

in acet poem autumnal ai cultivat o anume poetica a muzicalitatii versului rimat, sustinand astfel ideea incompatibilitatii pe fondul lipsei de comunicare;
sunt aici VII tablouri pictate in culorile toamnei diferentiate prin continut tematic dar nu lipsite de unitate stilistica;
aprecieri

am invatat, mai demult, sa consider ca viata este trecere si ca tot ce pastram \"in coaja de nuca\" devine, la un monment dat, vis \"imbibat... de asceza\"
intalnirea cu sinele poate fi ...o intamplare atunci cand nimic nu mai aminteste de batranul timp!
aprecieri, amalia

reverberatii autumnale strabatute de singurătăti si nelinisti;
\"ultima ploaie a verii\" risipeste gandul pana la nivelul sentimentelor si sugereaza o indentitate de structura a naratiunii centrata pe revenirea la realitate \"când pot să văd, să iert\"...
linistirea nelinistilor, in timp

versurile creeaza iluzia unui total imobilism cosmic ce se vrea regandit in asteptarea cuvantului intemeietor;
pare ca totul este doar imaginatie si spatiu vid, imposibil de fixat intr-o realitate materiala si de exprimat in imagini sonore:
\" nici urmă de cenușă
nici un sunet de pași\"
intreaga organizare ritmica a poeziei este centrata pe ideea asteptarii, sugerata prin generalizare prezentei subiectului liric in demersul sau cognitiv privind dimensiunea simbolica a existentei
aprecieri, amalia

\"ultimul drum al culorilor\" se descrie pe sine din ce in ce mai elegant, asociind tristeti si melancolii cu \"flori triste\" pe fondul unui \"zgomot magnetic de frunze\";
aprecieri deosebite pentru muzicalitatea versurilor, cadenta imaginilor simbol si prezenta metaforei; totul,
\"într-un refren de singurătăți
și frunze moarte\" peste vii;
inspiratie, amalia

nu credeam ca toamna inspira atat de multe imagini poetice, astazi! este uimitor sa constat cum intreaga poema, prin frumoasele-i metafore si epitete cromatice, graviteaza in jurul unei imagini nealterata de vremi: \"copilaria pribeaga\" plina de roadele pamantului si urmarita azi printr-un \"binoclu de argint\"
cuvantul este purtator de mesaj iar detasarea eului liric de \"zgomotul de fond\" ii permite autoarei sa asigure versului muzicalitate si ritm
(e un semn ca \"vacantele\" au luat sfarsit\"!)
aprecieri, amalia

\"se sparge oglinda singuratații
în colțuri
grele si gri\",
as retine aceasta imagine mai ales pentru ceea ce sugereaza: nevoia de \"celalalt\",
doar astfel putem evalua \"intoarcerea\" spre trecutele anotimpuri si aprecia \"clipa\" de fata
cu prietenie,
amalia

lirism polarizat pe motive reflexive, avand ca suport ideatic venirea unui nou anotimp;
salut, cu drag
amalia

\"de la un punct chiar unul din noi va pleca.
într-o cutie mai mare\", da!
tristeti de toamna plina de \"camere\" fara spatii sufletesti, ci doar \"înscrise cu fragil căptușite cu atlas\" ce inchid intre peretii lor \"amintirile\";
memoria celor ramasi este inca vie, doar nopti \"de intuneric\" mai impiedica navala sentimentelor ca \"fantome tremuratoare\";
metafora vorbeste parca de la sine despre timpul care face din om: \"un un țesut canceros într-un corp încă liber de teamă durere tentație\"
este loc si pentru iubire, in aceste spatii lirice unde \"memoria e o bijuterie în coroziune\"
dovedesti deosebita \"stiinta\" a utilizarii figurilor de stil intr-o versificatie moderna, tematic-matafizica;
aprecieri, amalia

tristeti si melancolii \"de toamna\" dau expresie liricii sentimentale si ofera o structura epica expresiva;
intrebarea trece dincolo de zona certitudinii fara insa a incalca sonoritatea versului, ci dimpotriva impunand reflectii echvalente unei stari elgiace
salutari din Bucuresti, printre \"picurii de ploaie\"!
aprecieri, amalia

\"o înțepătură subțire în inimă\", simtim la venirea toamnei in suflet, intelegand astfel ca va trebui sa imbracam alte \"haine\";
pastrand simbolul utilizat intr-o poema anterioara, fara \"pretiozitati\" stilistice, poezia emana sensibilitate si umor redand o intamplare de viata...in prag de toamna!
aprecieri, amalia

intr-adevar, poate continua \"experimentul educational\" in ritmul reformei; ce spuneti despre examenul de bacalaureat? mai merita a fi sustinut?
relativ la aceste ganduri \"personale\", aprecieri

o imagine subterana a instictelor de supravietuire, o traire intensificata de stari maladive si un ritual ce rescrie dramatica existenta cotidiana;
poate fi...si nuanta timida a dragostei, la fel
\"Cum vântul răscolește frunzele\"... toamnei care se apropie
aprecieri (si salutari din bucuresti)
amalia

o poezie cvasielegiaca, construita pentru a retine clipa iubirii dintai in \"palmele strîns lipite\",
pentru a reda timpului trait frumusetea inceputurilor poetice ai acordat semnificatii noi lucrurilor si ai inlocuit \"hainele acelea lipsite de sens fără ea\" prin cuvinte-simbol peste care trece usor amintirea...
aprecieri, amalia

naratiune cursiva despre drama exitentiala a unui om sau despre cum suntem supusi clipei;
un destin generat de aberante decizii \"istorice\" poate sugera nevoia dialogului si asumarii propriei conditii
aprecieri, amalia

poeti...cu aripi croite din cuvinte!
adina,
deosebita apreciere dau faptului ca pastrezi nealterata puterea dilogului intercultural si interetnic intr-un spatiu literar predispus disolutiilor de tot felul
imi place sa cred ca \"punctele comune\" sunt realmente recunoscute de cei numiti de catre tine in acest articol iar incercarea de a reedita \"intamplarea\" va fi un bun prilej de preschimbare a duratei dialogului in atemporal
gandurile tale s-au risipit ritmic si uniform peste spatiul deschis comunicarii si fara rezerva mi-ai relatat un eveniment cu adevarat cultural
(asupra imaginilor nu ma pronunt!)
cu bine, amalia

interesant acest construct poematic si meritoriu prin cel putin doua idei tematice:
*deseori poti ajunge la tinta...\"sarind calul\"!
*arareori un impuls exterior genereaza mobilul adecvat pentru a te mobiliza ...pentru atingerea tintei propuse!
salut orasul studentiei mele
apreceri, amalia

convingerile personale, in opinia mea, nu trebuie sa se sprijine neaparat pe vreo argumentare (cautiune) stiintifica dimpotriva, fiecare din noi are libertatea de a avea propriile-i idei, pareri etc
relativ la textul de fata, o \"personala\" de altfel ce nu se impune comentata neaparat, observ ca este scris firesc in urma limpezirii gandurilor tale...de mai ieri;
apreciez acest:
\"I-am mărturisit fulgerului
pe când îmi strălumina odaia\"
drept o confesiune ce se vrea asemenea unei evadari din zona inocentei urmata de cautarea a ceea ce s-ar putea numi esenta spiritualitatii si trecerea spre ceea ce este relevant pentru starea sufleteasca a unui autor marcat de insasi puterea timpului
cu prietenie, amalia