lumânare fosforescentă

întunericul cu tine are ceva special devii fosforescent acoperi anii care au trecut nu știu cum să te fac să taci să vorbești mai rar să întrebi mai puțin îmi examinezi capacitatea de-a fi pradă gesticulez de frica luminii și-a ta poate am trăit haotic fără tine poate am așteptat indecent de mult să te aud fără acoperiș, fără curent electric, fără haine aș fi fost aceeași poate a trebuit să te înlocuiesc cu ceva dar astea nu sunt răspunsuri valide mai bine îmi arzi retina și pui în balanță viețile separate reduci revederea la fitil de lumânare și nu-l mai aprinde la naiba nimeni