Alina Mihai
Verificat@alina-mihai-0037896
1973, toamna, Galați filologie profesor în Cluj-Napoca
e cu atât mai greu când ești Vasile, pentru care lălăiala pare-o fi o formă de inaceptabilă de artă.
Pe textul:
„ce mișto ar fi să fie toate cu a" de Marinescu Victor
Pe textul:
„ce mișto ar fi să fie toate cu a" de Marinescu Victor
De aia la mine a ajuns sugestia că dacă încep toate cu "a" ar trebui să se termine tot cu "a", pe motiv că vorbele-s, de multe ori, în plus. În orice caz, dacă nu încurcă, nici n-ajută prea mult.
Un "a", modulat cum trebuie, e suficient când iubești!:))
Pe textul:
„ce mișto ar fi să fie toate cu a" de Marinescu Victor
Pe textul:
„vocea mea e foarte beată " de Marinescu Victor
p.s. interesant pretext pentru a scrie. interesant e și mesajul cu luceafărul care subliniează atât de bine izolarea dintre om și lume, picând așa, ca din cer, implacabil.
Pe textul:
„ce mișto ar fi să fie toate cu a" de Marinescu Victor
p.s. cu siguranță, "deșt" e, corect, "deget".
Pe textul:
„dealul din palmă" de Alina Mihai
Mai rău e aici:
"chioșcul cu prelată albastră e mărginită parcă de o dentiție sticloasă
de peste drum"
...chioșcul E mărginită? mai rău, prelată e mărginită de dentiție?
Lepidopterele nu ticăie, fiindcă-s fluturi,molii și-alte alea. Dacă ai fi vizat o construcție absurdă, ar fi trebuit să o faci evidentă.
reluarea subiectului prin pronume complement e specifică limbajului oamenilor mai puțin instruiți, n-aș folosi-o. (vorbesc despre "neliniștea am înhumat-o")
Îmi COPULEZ norii din cap?!
Eu zic să corectezi repejor ...
ps. aș fi lăsat poezia asta în atelier, până la corectare...
Pe textul:
„Pe o insulă virgină la tropice" de ungureanu dorina
Pe textul:
„dealul din palmă" de Alina Mihai
Remarc retranscrierea în cheie personală a celebrei "dragostea e oarbă" și rețin a treia (aia cu mirul din palmă) și ultima strofă.
Pe textul:
„Tratat despre dragoste, pulovere și fluturi" de Adrian A. Agheorghesei
Marian,
M-am trezit cu alea cinzeci "în pahar" și-am gândit imediat că nu pot fi decât de la Vasile întrucât ... ei, cam asta-i! Ideea-i că acum pot și eu publica ce vreau să spun fără să aștept aprobare de la stăpânire. Chestie care a venit la marele fix întrucât cochetam deja cu ideea de-a mă duce să-mi cresc puricii prin locuri mai aerisite.
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
Și-aș mai recomanda acest text (și nu-i primul) pentru că-i capabil să incite discuții spumoase-n subsol. Și nu doar pentru că sunt o cheie de lectură, ci și pentru că mi-aș dori să fie plin netul de ele.
Respectele mele, domnilor, iertare că am folosit comentariul ăsta pentru a le transmite. Și dacă tot abuzez, mulțumesc și pentru alea ... 50 de grade din pahar.
Pe textul:
„Bestiar. Mic dicționar de mari poeți" de marian vasile
Am citit tot textul și mărturisesc că am tăcut fiindcă, de-aș fi scris ceva l-aș fi înroșit cu pixul. Emma are o predileție pentru ritmul ăla anost, mi se pare potrivit pentru reverie, dar nu cred că aici e buba.
Cred că mai e mult de lucrat la tehnica redării detaliilor.
Că se poate scrie foarte bine, uite-o frază bună, cu mențiunea că am rezerve în privința "gradelor de înălțare":
"Emoția unanimă s-a mai înălțat cu cîteva grade atunci cînd din mulțime și-a făcut loc, cu tot cu scaun, un tânăr infirm care avea să filmeze pentru arhiva personală, mi-am spus eu, fiecare grimasă sau zâmbet, mîinile babelor încrucișate pentru rugăciune sau gurile căscate ale tinerilor contrariați de ineditul situației, vreo pală de vînt fluturînd rochiile ușoare ale femeilor, pe scurt, tot ce imaginația sau poziția în fața scenei i-ar fi creat posibilitatea."
Pe textul:
„Giani" de Emma Greceanu
O reacție onestă la celelalte texte neluate în seamă se poate obține - exclusiv, cred eu - printr-o reacție sub acele texte.Altfel, cu încercările astea, poți doar muta reflectorul de pe un om pe altul, fără legătură cu poezia!
Deci, încă nu știu prin ce mecanism ar putea textul de mai sus să scoată-n evidență textul acesta, de exemplu: http://agonia.ro/index.php/personals/14000734/intrarea_dragonului
Pe textul:
„acordeon" de Liviu-Ioan Muresan
Era, de fapt, amintirea tuturor acelor bancuri seci pe care-mi plăcea să le spun când eram la școală și care începeau așa: "doi urși croșetau sifon într-un bec...", "două cămile croșetau mătreață într-un bec", "două muște croșetau benzină într-un bec...".
Am zis că oricum nu asta era intenția autorului, să-mi amintească, adică,bancuri din tinerețe și-am citit mai departe..."cucuveaua alerga două mile de cărămidă" nu mă mai miră.
Mai mult, parcă joci singur "noircir de papier".
uite și de a mine una: un guguștiuc înflorea de două ori pe an într-un borcan.
Pe textul:
„acordeon" de Liviu-Ioan Muresan
Pentru mine se termină poezia asta ca să-nceapă iar, ca orice anotimp.
Se pare că unii ajung uneori la o stare anume de-nțelepciune când caută iar și iar cu-aceeași speranță-n suflet: s-apuce ziua aia-n care nu vor (mai) avea dreptate.
Pe textul:
„om de zăpadă cu lumânare" de Vasile Munteanu
și anume că nu-i lipsește nimic acestui text, care se articulează, se ...îndoaie acolo unde cititorul ar trebui să pună ceva de la el.
fiindcă e lejer ... interactiv.
e o schemă fină în care fiecare-și poate turna propria poveste.
e drept că autoarea a ascuns-o pe a ei de ochiul curios al lumii.
dar așa aș fi făcut, de-aș fi putut, și eu.
Pe textul:
„acestea n-ar fi funcționat altfel" de Lavinia Micula
Poezia-i despre cum o dai în bară, despre cum o dăm și cum o dau și n-are nicio legătură cu muia (Ar trebui să existe buton de ascuns comentariile!)ci cu lucrul ăla moale, recurent în text.
Și mi-a plăcut foarte mult și nu-mi pasă de ăia care vor să știe de ce.
Pe textul:
„e în text" de Marinescu Victor
Pe textul:
„într-o iarnă ca o primăvară" de silviu viorel păcală
