Cu vin de liliac în păr

Ar trebui să separi “tristețea” “de o veselie mimată”, artificială, care speri să aducă optimismul în viața ta, care “coboară”, în loc să urce, și atunci ai ascuns genunea într-un hiatus imens, format din strângerea tuturor pauzelor dintre cuvinte.
În iubire a apărut o fisură prin care vrei să te strecori, și e “vorba doar de timp” ca despărțirea să se insinueze funest și dureros în iubire.

Răzvan,

iubirea apropie și separă oameni în fiecare zi. Poveștile vin și trec, noi le trăim, dar rămân mereu înăuntrul nostru. Mulțumesc de trecere...

(vin din floare de liliac) - si se duc, ele stiu unde, poate intr-o amintire despre altadat'... vine vin din teiu' aromat... se duce si el, poate dupa liliac si, astfel, gradina infloreste toata in acelasi anotimp - iubirea, cea dintai de fiecare dat'...

eu am citit poezia de la "fiecare cu bucata lui de luna"; la sfarsit, am pus un zambet la un pahar cu vin de papadie...

mi-a placut povestea, si mai trec...
maria

Maria,

mă bucură prezența ta aici. Te mai aștept.

De emoția pe care mi-a dat-o melodia celor de la Butterflies in my stomach - tricoul. O tristețe de mătase, mângâietoare care te îmbată cu aduceri aminte.
cu drag,
Paul

vin de liliac
ăsta e un fel de
îngeri de cocaină

Mai trec!

Marin, Paul,

vă mai aștept și vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase.